Et voila!

Eva Maria, nascuta pe 30 septembrie 2011 la Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti la ora 11.45 a.m., 3700 g, 49 cm, 3 cm de par negru ("bebe cu peruca"), Apgar 9 la 1 minut, Apgar 10 la 5 minute - cezariana cu anestezie generala:

Maine

Da, maine, 30 septembrie, ne intalnim. Azi am fost echilibrata, mi-am facut de lucru cu tot felul de maruntisuri, imi racai curajul de pe margini si stiu ca o sa o facem si pe asta. Maine pe vremea asta o sa avem un bebe nou nout, cateii sunt deja la mama, iar azi am primit o multime de bunatati de la Raluca, sora lui Ciuly. De abia astept sa treaca ziua de maine si sa ne vedem de viata asta noua!

Pentru ca (teoretic) mai e putin...

...iar mie mi-e in continuare foarte frica de nastere, am hotarat sa fac o lista cu chestiile pe care de abia astept sa le fac dupa ce se naste pitica (exceptandu-le pe cele strict legate de ea, pentru ca de abia astept sa fim in trei, se intelege):

1. oricat de grasa eram inainte, de abia astept formele de atunci, sa imi vad si eu varful picioarelor, sa nu imi mai vad balonul asta urias si plin de vergeturi primul lucru cand ma trezesc de dimineata.
2. sa respir normal, sa inghit normal, sa diger normal.
3. sa ma pot misca normal, nici nu mai stiu cum e. sa merg sa inot, sa ma plimb prin magazine ca sa-mi iau haine, nu ca sa ma misc ca-i bine pentru sarcina si in aer liber nu pot respira, pentru ca nu-i conditionat!
4. sa ma mai relaxez, sa nu mai imi treaca prin cap la fiecare 10 minute ca o sa mor
5. sa fac sex, sex, sex, ca nici nu mai tin minte ce e aia (protejat, se intelege, cred ca o sa vorbesc cu dr. B sa gasesc ceva de protectie pe termen mai lung decat prezervativele)
6. sa reluam roadtrip-urile, sa mergem la Bran, la mare, in Germania, in trei, in cinci (sa nu uitam de cei 2 catzei, nu?), nu conteaza, doar sa iesim odata din casa!
7. vin! mancare buna si cruda! o, daaaa...
8. am mai zis de sex, nu?

Egoist, pentru ca daca eu o sa fiu bine, toata lumea din jurul meu o sa fie bine...

Lili Marlene

Pe Katza am crescut-o in burta cu Lili Marlene, reactioneaza acum ceas atunci cand i-o cant sau i-o pun pe YouTube (culmea, varianta veche, a lui Lale Andersen, care e mai marsaluitoare decat a lui Marlene Dietrich). Vati would be so proud! Sunt curioasa cum va reactiona la ea odata ajunsa "pe partea astalalta" a burtii. Zur Erinnerung, below!

Recapitulare de septembrie

...pentru ca am fost admonestata pentru faptul ca tocmai acum, cand se impute treaba, nu am mai scris nimic.
Pana la jumatatea lunii am cam dat bezmetica din toate membrele, ca un gandac intors cu burta in sus. Am descoperit problema cu zaharul, care, din fericire, s-a rezolvat temporar doar cu dieta (adica nu a mai fost necesar sa imi injectez insulina). Pe chestia asta am mancat doar te miri ce, branza de vaci, branza Fagaras, cas si iarba, de am slabit vreo 2-3 kile, ceea ce duce totalul kilelor acumulate in aproape 9 luni de sarcina la formidabila cifra de 4. Incredibil. Katze cantareste sigur cam tot pe atat, plus angaralele ce-o insotesc inca o data pe atat, o sa ies mai slaba din sarcina decat am intrat.
Dupaia a trebuit sa constat cu amaraciune ca iar mi s-au intors atacurile de anxietate. Mi se sufla din offsaid ca e normal in ultima luna, dar eu am stomacul facut ghem 24 din 24, si din cand in cand raman fara aer, moarta de frica.
Dr. B. a hotarat ca, in conditiile greutatii, miopiei, diabetului si (mai nou) al tensiunii usor crescute, copilul va trebui scos (ce nu-mi place cuvantul asta!) prin cezariana, fapt generator de tot soiul de scenarii apocaliptice in mintea mea odihnita si hiperactiva. Incerc sa-mi spun de 100 de ori pe zi ca e rutina-rutina-rutina, si n-o sa mor-mor-mor, dar piticul de pe creier e posomorat si n-are chef de autostimulare.
Reality-check-uri au fost doua: primul, in al doilea weekend al lui septembrie, cand dr. B. mi-a zis sa ma internez totusi o zi-doua in spital, avand in vedere durerile de burta care nu ma mai lasau, chit ca la 2 controale totul arata normal. Am stat, deci, la spital, si a fost nasol, dar, din fericire, n-aveam nimic mai mult decat niste penibile gaze, care faceau concurenta presiunii restului chestiilor de la mine din burta si nu ma lasau sa stau pe nici o parte decat pe spate.
Cel de-al doilea reality check a venit acum 2 zile, cand Luiza a nascut pe nepusa masa, cu o luna mai devreme, ceea ce a transformat toata aventura asta in trei (gravide) intr-o treaba cat se poate de palpabila, nu doar teoretica si in capul meu. Era chiar in ziua in care Ciuly a hotarat sa luam totusi patutul de la IKEA, sa fie acolo. Iar Alexa a fugit si ea, intr-un suflet, tot intr-acolo sa si-l cumpere, imediat ce a auzit de Luiza. Fetele-s bine acum, iar Ciuly s-a dus cu proaspatul tata la targul de bebelushi, sa ia carucior fetii noastre. Care, dupa cum se vede, se va naste bine si la termen, adica cel mai devreme la sfarsitul saptamanii viitoare, si mai probabil insa, dupa 1 octombrie.

Parti bune

Stiu, am tot zis ca nu imi place sa fiu insarcinata, ca mi-au luat alienii corpul si fac tot felul de experimente pe el, dar cateva chestii au fost misto. Eva, Suesste, tu n-ai nicio vina, ma-ta-i nebuna. Prima chestie misto: factorul egalizator al burtii. Nu mai sunt grasa, sunt gravida. O sa redevin grasa cat de curand, dupa care, Doamne ajuta, o sa incerc sa slabesc in ritmul in care slabesc si celelalte foste gravide. Ce o sa ma fac fara burtoi? O sa ma mai pot freca pe burta fara sa am un bebe in ea fara sa zica lumea ca a innebunit grasa? A doua chestie misto: pe alocuri, am reusit sa lay back and relax. Am putut sa ma miortai, desi lumea mi-a cam luat-o in nume de rau, mai ales astia apropiati, despre care aveam o cu totul alta parere. Mi s-a spus ca-s puturoasa, ca sufar de mania persecutiei (sora cu paranoia) si ca-s de un egoism de nedescris...

Dang!

Mi-a iesit foarte prost glicemia (mai ales dupa testul de intoleranta la glucoza), trebuie sa ma vada un diabetolog. Nu putea sa mearga totul bine pana la capat, nu?

Recolta de octombrie, care va fi de fapt de septembrie

...ca asa ne-a zis dr. B la ultima vizita. Pe 6 septembrie va fi urmatoarea intalnire, bebelina are deja 2600 g, e mai mare cu aproape 2 saptamani decat varsta calculata cu calendarul. Am fost scoasa de pe Aspenter, probabil ca in vederea nasterii iminente (brrrr), cine-mi explica si mie, nu stiu. Municipalul inca nu s-a deschis, dar cica vom avea consultatii si acolo, deci voi avea timp de acomodare, macar putin. In continuare mi se cam rupe de nastere, nu prea inteleg how come, cunoscandu-ma, poate si-a facut, in sfarsit, efectul magneziul. Altfel, sunt cam parasita, asa... Domnul a devenit chiar agasant cum i se frange lui ca eu nu pot dormi, ca bebe Eva se invarte furios prin burta, iar el n-are nici cea mai mica curiozitate sa vada, sa puna mana, sa se intereseze, sa nu mai vorbim ca trebuie sa ma rog de el sa imi dea o mana sa-mi ridic corpul de balena de pe canapea sau din scaunul de masina. Ma descurc, nu-i vorba, dar dureaza aproximativ 15 minute pana ma mobilizez. Asta e, sa speram ca dupa ce se materializeaza copilul va fi mai interesat. Daca nu... well, I'm kinda screwed.

Mi se pare normal...

Maternitatea spitalului Municipal e inchis pana pe 15 septembrie. In fond, daca n-am doctor, de ce mi-ar trebui spital?
Cochetam, in caz de urgenta, si cu varianta asta, desi e ingrozitor de scump.

Bilant provizoriu 1

Privind retrospectiv, de-a lungul sarcinii am avut si... n-am avut sprijin. Am avut sprijin tehnic, am fost carata la doctor, n-a trebuit niciodata sa ma duc singura la analize, cat am stat la mama au fost intinse rufele spalate pentru mine.
Dar sprijin moral? De cand am aflat si am anuntat ca a aparut Eva in peisaj, reactiile s-au succedat de la "ca n-oi fi singura care e gravida" si pana la "eu am nascut de 2 ori si n-am avut nici pe dracu". Ceea ce e de cacat (sorry bebe, mama vorbeste ca porcu', invata-te), mai ales ca am fost prima din familie cu sarcina la vedere, deci nu se poate zice ca lumea s-ar fi plictisit deja. Ca s-a nimerit sa mai fie inca aproximativ 6700 de gravide in acelasi timp cu mine mi-a sabotat buna dispozitie inca de la inceput, la fel si micile probleme cu care m-am confruntat, sa nu mai vorbesc de atacurile paralizante de spaima, provocate, evident, de lipsa de empatie din jurul meu coroborata cu nesiguranta constanta de care m-am lovit la fiecare simptom mai ciudat si neaplaudat decat cu cate un "hai ca n-ai nimic, e normal in sarcina" (eventual spus de un barbat care n-a stat in viata lui langa o gravida.

Avem program

Eva nu prea-i matinala, se scoala cu chiu cu vai (mult) dupa ce fac eu ochi, imi da cate un ghiont asa, de control, Mutti, sa-ti aduci aminte ca-s acolo. Dupa care, de cele mai multe ori, se culca la loc si nu se mai trezeste decat dupa amiaza tarziu, cand, intr-adevar, isi face de cap, danseaza pe doo-wop si gesticuleaza frenetic in spiritul YMCA, de-mi face burta singura valuri.
Am intrat in luna a 8-a. Ieri i-am zis lui Ciuly, "iti dai seama, in doua luni suntem parinti!", la care el a zis "Pai suntem deja". Eu, mai isterica si sufocanta, el, implicat in stilul lui responsabil dar mai putin apropiat, rolurile sunt gata de pe acum...

Zur Erinnerung

Luiza, Alexa, Irene @ 7 luni - 24 iulie 2011

33

...si incepem o noua numaratoare. Aia in care voi avea 36 cand Eva va intra la Kindergarten si 40 (!!!!) cand se va duce la scoala. Si un pic peste 50 (??????) cand va iesi din scoala.

Intinerim. Si mergem pe un alt ceas de pe acum.

Amestecate

Am trecut deja de 2 saptamani de cand stam la mama, e mai putin rau decat ma asteptam, asta pentru ca am inceput sa lasam toate cate un pic de la noi. Afara e o caldura sinistra, care in weekend m-a adus prematur acasa de la o plimbare pana la Letca. Mi se umflasera picioarele ca niste cozonaci in tavi inainte de Craciun, drept pentru care am mai avut o tentativa de AdP, pe care insa am reusit sa o controlez, de bine, de rau. Seara mi se dezumflasera picioarele la loc, dar a doua zi de dimineata mi-am scos preventiv verigheta si am pus-o bine, o sa mi-o pun inapoi dupa ce nasc, cand toate (cica) isi revin miraculos la situatia mai mult sau mai putin initiala.
Uite, chiar acum cand scriu, pitica face fitness la mine in burta. E foarte activa in ultima vreme, ieri am pus un CD cu Beatles de mi-a topait dup-aia 3 ore incontinuu. Nu stiu daca de nervi sau apreciere, o sa mai incerc azi cu Creedence :).
Altfel, e mult mai bine. Continui sa imi pastrez "silueta" (oscilez intre 4 si 5 kg luate in toate lunile de sarcina) si sper ca la sfarsitul celor noua luni sa nu fie mai mult de 7. Asta ar insemna ca ma intorc acasa cu minunata greutate de la care am plecat, si sper ca la sfarsitul anului sa mai scap de vreo 10 kg. Ceea ce e destul de posibil, avand in vedere schimbarile de lifestyle.
Intre timp ma gandesc tot mai mult la nastere, intr-un mod parca mai putin dramatic decat pana mai ieri (incep sa imi doresc sa nasc odata si sa ne vedem de viata noastra in continuare, asa cum o fi si cum s-o schimba).
Acasa la noi renovarea e in toi, totul pare sa mearga foarte bine, domnul se ocupa de toate, iar eu il iau la 3 pazeste daca mi se pare ca ceva nu-i coser. Pana acum ne-au instalat geamurile noi, iar zugravul si echipa lui au inceput reparatiile, ba chiar au zugravit pe ici pe colo.
Bineinteles ca ma lovesc parca tot mai mult de oameni care isi boteaza copiii Eva Maria, de parca ar fi singurul nume (sau combinatie) care exista pe aceasta planeta, si cum de nu s-au gandit pana acum la el...? Ciuly zice ca-i sindromul Golfulica, testat pe propria noastra piele: daca acum 5 ani nici nu stiam cum arata, imediat cum ni l-am luat am inceput sa-l vedem pe toate drumurile. Pe de alta parte, n-ar fi cam cretin sa zic "pe a noastra o cheama Eva" si sa mi se raspunda din cele 4 colturi "si pe-a mea", "si pe-a mea". Cu toate acestea, nu vad ce altceva i s-ar potrivi. Daca nimanui nu-i place Vera (de ce nu, n-am inteles), va trebui sa ne obisnuim cu ideea ca mai sunt si altii ca ai nostri. Ca doar eu n-oi fi fost singura Irina Maria (desi Ioana cred ca a fost singura Ioana Manuela :)).

Haha

Psihodilibaurul mi-a dat azi de dimineata un sms in care spunea ca e la spital, suspect de hepatita. Acum: should I freak out or not?

Mama

Mama nu vrea sa-i zicem Oma, nici Nana, ci in tot felul de moduri aiuristice, care, crede-ma, n-au absolut nici un sort de izbanda. Prevad ca daca Eva o sa-i zica Caca, o sa fie cat se poate de multumita :) si va trebui si noi sa-i zicem la fel pana in vecii vecilor.
Zilele sunt parca mai pline in Geniului decat in Perlea, chit ca a trecut deja o saptamana si renovarile tot nu au inceput. Stam cu totii dupa faimoasele geamuri, si cum ele nu sunt inca gata, totul e pe stand-by. Totul e bine, doar sa nu ajungem totusi, daca se poate, cu bebe la demisol.
Pe mine ma mai apuca din cand in cand gandurile negre, respir insa adanc din burta si imi deturnez atentia, iar de joia trecuta nu am mai avut nici o problema semnificativa. Am vazut doar ca ma apuca ingrijorarea atunci cand citesc ceva mai nasol legat de sarcina sau de nastere pe forumuri sau in ziare (sau cand ma uit, de exemplu, la 12 noaptea la un maraton Dr. G pe Discovery ID, dar asa imi trebuie, daca nu imi pot invinge curiozitatea asta macabra). Concluzia e ca ar trebui sa ma abtin sa ma uit la asa ceva si sa ma ocup doar de desene animate si de planuri pentru camera pisicii. E mai bine totusi, parca am mai prins putere (nu fizica, aia e in scadere vertiginoasa, ma transform intr-o balega).
Si trebuie sa ma hotarasc cam cum as vrea sa nasc. Incertitudinea nu-i prietena mea cea mai buna.

S(h)atra

Au trecut 3 zile de cand ne-am mutat la mama, pentru ca la noi trebuie sa inceapa renovarea. Bineinteles ca din vorba-n vorba si dintr-una intr-alta ajungem sa reconstruim casa, dar sper din tot sufletul sa fie cum trebuie, chiar daca nu neaparat asa cum imi place. Se desfiinteaza biroul meu si nemaipomenita mea biblioteca intinsa pe doi pereti, din parchet si pana in tavan si se infiinteaza Eva-land, cu pereti galben-pai si perdelute verde-praz, cu prognozate papadii pictate (sau lipite, ca-i mai sigur efectul). Am comandat usi si ferestre noi, drept pentru care toata casa va trebui rezugravita. Domnul s-a jucat cu doi prieteni buni de-ai nostri care si-au imprumutat carcile ca sa il ajute sa stranga mobila si pare sa fi iesit treaba foarte buna, m-a dus ieri, dupa scoala, in vizita acolo ca sa-mi arate. Era mandru, iubitul meu, de ce ordine brici a facut. Nu vreau sa ma gandesc ce haos este in garaj, l-om rezolva la un moment dat.
Aici e ok deocamdata, am hotarat sa stam in casa mea din tenebre, prima mea casa semi-independenta, deci am un loc unde sa ma retrag. Am facut si niste meditatii, ma fac ca mai traduc, desi nu-s in stare sa ma concentrez la computer mai mult de 2 ore legate, si as dormi in continuare mai mereu.
Pisica misca tot mai aprig, incerc sa-l fac pe domn sa ma pipaie pe burta mai mult, dar deocamdata e destul de putin interesat, zice ca de abia asteapta sa faca asta cand se naste, nu acum. Eu nu cred ca are vreo importanta ce face acum, poate sa urle la ea prin burta mea, n-are nici o relevanta. Poate doar pentru el. Eu ii zic tot mai des pe nume, m-am obisnuit deja cu el si nu cred ca as putea sa-i zic altfel. Si ii cant melodia preferata a tatei, chiar daca nu-i stiu toate versurile, dar asa o sa aiba si ea Opa, cel mai Opa dintre Opas.

Daca n-am mai scris de ceva vreme...

...este pentru ca lucrurile s-au mai asezat. La ecografia morfologica de trimestrul al II-lea (de unde provine si poza din postul anterior) totul arata ok, poate cu aceleasi mici devieri nesemnificative la arterele uterine, de care mi s-a spus sa nu ma ingrijorez, dar sa ma hidratez calumea, ceea ce incerc sa fac.
Altfel, am fost destul de bine, cu exceptia iesitului afara. Acum, nu stiu care o fi explicatia: aia simpla ar fi ca a devenit brusc ingrozitor de cald si de umed si ma sufoc, drept pentru care creierul meu da comanda de intrat in panica. Am patit chestia asta de cateva ori in ultima luna, drept pentru care mi-am rugat putinii cursanti pe care ii mai am la ore sa vina la mine acasa, ceea ce au si facut. Cel putin pana la 1 iulie va merge solutia asta, dupa aceea insa va fi mai greu, pentru ca intram in renovare, deci trebuie sa ma intorc la scoala, cu taxi, cu Ciuly, oricum, dar nu pe jos.
La ultimul control mi-au gasit si un col cam scurtat, drept pentru care trebuie sa stau relativ teapana si linistita, fara sport, sex sau miscari bruste, desi tare mi-ar mai fi placut sa mai merg la bazin, acum ca mi s-a vindecat, in sfarsit, degetul. In casa o iau usor usor razna, ieri seara mi s-a facut rau in timp ce plimbam cateii (eram cu domnul), iar de dimineata m-am trezit cu o stare foarte apropiata mahmurelii, care, in loc sa fie tratata cu ochiuri si ketchup ca pe vremuri, a fost negociata din nou cu luat de tensiune si criza de anxietate. Dupa masa voi ajunge la psiho, poate de data asta imi da si mie niste sfaturi de iesit din galeata. Iar de vineri pana duminica e musai sa iesim putin din Bucuresti, macar pana la Bran daca nu alta parte, nu mai suport casa asta.

...si prima ei poza, kind-of

(c) dr. AS, azi pe la pranz, la Anima. Daca nu eram asa grasa, poate se vedeau mai multe si mai clare, dar ne multumim cu orice veste pozitiva. Totul e ok.

Prima ei carte

Police (adica degetul mare de la mana dreapta, nu institutia sau formatia)

Ieri dimineata mi-am adunat tot curajul si am cerut sa fiu (iar) operata la deget. Imi curgea puroi deja de mai bine de o luna, si in ciuda tuturor interventiilor nu s-a rezolvat nimic. Asta si pentru ca, dintr-un motiv pe care nu l-am inteles, 2 medici mi-au zis ca nu pare plaga facuta de aschie (dom'ne, am vazut-o si simtit-o cu se infige in mine, cam cat de plastica mai pot fi?). Ieri mi-au facut internare (prima din viata mea - cred -), m-au imbracat in 2 halate oribile - ca 1 singur nu ma acoperea cat sa fiu decenta, mi-au facut EKG si analize (iar!), si m-au dus intr-o sala de operatii ca la carte, unde m-au intins pe o masa, mi-au pus paravan si mi-au facut toate chestiile pe care le stiam teoretic (sau din Grey's Anatomy), de m-am cam speriat. N-am facut urat, ca mi-era rusine de tata, datorita lui eram acolo. In fine. Dupa ce mi-au taiat degetul am auzit-o pe doctorita zicand "uite, mai, ca avea femeia dreptate". Si scoate o aschie. Dupa care vede ca mai era una, si mai adanc. Amandoua mari. Chestia e ca imi aduc aminte perfect cum am scos aschia cand m-am intepat si ca parea intreaga...
Ma rog, distractie.
Iar acum cred ca din cauza antibioticului am facut o reactie "down there", ca de-abia pot sa stau jos si am dormit si foarte prost azi noapte.

Victorii mici si mari

Da, m-am mai linistit (putin), pentru ca ieri am vazut bebelina la ecografie si era bine (si era tot bebelina, nu-i crescuse o puta intre timp). Acum DPN-ul este pe 3 octombrie, deci in ritmul asta intram in septembrie (no problem there, numai ca as prefera sa nu fie Fecioara). Degetul meu, dupa ce a ajuns la chirurg (dupa ce, anterior, fusese parlit la dermatolog - prost), a fost tinut o saptamana in atela ca sa se dezumfle si a trebuit sa inghit un antibiotic, dar cu toate astea ieri, in prima zi fara atela, iar a scurs puroi, ceea ce ma face sa ma urc pe pereti, si de data asta nu de spaima, ci de enervare - chiar sunt toti doctorii incompetenti, sau dau eu numai de ei? Adica, pe buna, ce zgaiba e aia care nu se vindeca intr-o luna si jumatate dupa toate interventiile pamantului? De taiat n-a vrut (inca) sa ma taie, toti se feresc de mine ca-s gravida ca de leprosi, dar cred ca voi cere la consultul viitor clar sa o terminam odata, ca chiar am nevoie de degetul asta pe viitor.
Pana una alta, azi voi trece si pe la psiholog, sa ma invete putin sa ma descurc cu "noua eu", in ultimile cateva saptamani avand cateva mini- si maxi- atacuri de panica, de m-am saturat. Nu sunt foarte convinsa ca va ajuta cu ceva, dar treaca, sa o facem si pe asta. Era o tipa de la cursurile mele, psiholoaga, cu care mi-ar fi placut sa lucrez, dar suntem evident in conflict de interese, asa ca asta e, ma duc la nenea asta, sa vedem ce-o intelege dintr-o femeie gravida body-dismorfica cu crize de anxietate traduse in bulimie si carti despre moarte.

Bineinteles ca m-am speriat ingrozitor

A trebuit, spuneam, sa-mi fac niste analize foarte scumpe care sa-mi stabileasca profilul genetic de trombofilie + analiza situatiei actuale. In fine, au iesit, si nu au fost spectaculoase (desi, ca s-o spunem pe-a dreapta, n-au fost nici prea proaste). Drept pentru care m-am speriat groaznic de n-am putut fi consolata decat dupa vreo 2 zile in care am stat acasa gandindu-ma la ce-i mai rau pentru toata lumea implicata (bebe ramas fara mancare in burta si eu cu un tromb care o ia in sus pe Siret si-mi da atac cerebral or something). Dupa ce m-am consultat insa cu 3 medici - dr. B. - care mi-a dat de la bun inceput vestea proasta si m-a bagat pe o pastila de Aspenter pe zi, pentru ca (citez) "nu-i inca cazul de heparina" -, dr. F. (da, e nou in lista) si Ro. (dr. Ro :), ca-i cardioloaga pana la urma, si-mi stie si istoricul de atacuri panicoase - m-am mai relaxat, dupa care chiar mi s-a fixat in minte ca Aspenter chiar e apa de ploaie, nu-i nimic grav. Dar, bineinteles, acum interpretez toate semnele ciudate ca semne de trombofilie (am o durere la picior, ma tine cumva, daca cumva...). De abia astept sa merg la urmatoarea ecografie, chiar daca mai am de asteptat aproape 2 saptamani, dupa cum mi-a comandat dr. B. Dup-aia urmeaza morfologica de 22 de saptamani unde vom vedea ca balerina (la ce plimbari ritmate imi face prin burta) e bine si doar ma-sa-i nebuna de legat.
Pe scurt, ca dadusem iar in niste crize de sperietura ingrozitoare: am vorbit sa ma duc la un psiholog care sa ma invete sa ma relaxez sau whatever, sa nu o mai iau asa de in rau, ca in mod evident nu-i in regula. Cu mama incerc sa ma impac, parca a mers mai bine avand in vedere ca ieri si alaltaieri am mers la ea si ne-am vaicarit una alteia. Iar saptamana viitoare lansam cartea. Deci totul spre bine...

A, si ca sa nu uit...

au inceput visele cu nasterea. Delicios, azi noapte faceam cezariana undeva pe la Bran, si ma rugam de medic sa nu-mi faca incizie verticala, ca-i oribila, dupa care imi punea asistenta o branula (pe care parca am simtit-o, pe spatele palmei), adormeam si ma trezeam cu copilul, care era fetita (id-ul a inregistrat), care avea vreo 2-3 ani. Cred ca nu-mi pot inchipui un copil atat de mic cum e la nastere...

Noi batai de cap

...ca sa nu ma plictisesc. Se leaga de postul trecut, dar eram prea incantata ca am identificat alienutzul ca sa mai vorbesc si de asta. Dar cum acum e luni, deci ziua internationala a pesimismului, iata ce am mai gasit la ecografie (tot joi, cand am aflat ca pare fetita): un mic lac vascular placentar, adica o zona in care stagneaza sangele, drept pentru care... PANICA! (desi, zic ei, n-am de ce, dar ma stii). Si, iar analize, de data asta de aproape 200 de Euro bucata, si acum iar stau ca pe ace. Se vede ca o data la o luna-doua trebuie musai sa ma isterizez. Din ce mi-a zis dr. Google, treaba nu-i mare chestie, nici in cazul in care respectivul lac ar fi mai mare, nici daca ar fi mai multe, dar mie tot imi tiuie in cap alerta de trombofilie (ca pentru asta erau analizele), iar perspectiva de a trece pe anticoagulante pe o perioada nedefinita imi ridica parul maciuca in cap.
Si colac peste pupaza, nici buba de la deget nu mi s-a inchis complet.

It's a girl!

(probably) :)

Traume

Cum m-am capatuit cu un preafrumos panaritiu la degetul mare de la dreapta, azi trebuie sa ma duc sa mi-l opereze, si ma cam pipi pe mine. Am discutat cu toti medicii implicati si, har Domnului, e voie sa fiu anesteziata cu Xilina (dr. B a zis ca poate sa ma si adoarma,ceea ce, on second thought, nici nu-i o idee rea :) ). Oscilez intre a-mi fi super-groaza si curiozitatea de a vedea cum arata treaba pe dinauntru. Cred totusi ca nu ma voi uita, cine stie ce reactie stranie voi mai avea...

No news, good news

...ca mare lucru n-am mai facut si nici nu s-a mai intamplat. E posibil sa fi simtit primele miscari, dar huiduma cum sunt, nu-s prea sigura. Nici nu sunt foarte nerabdatoare deocamdata, este un alt lucru straniu, imi inchipui un fel de relatie ca a lui Münchhausen cu crocodilul intors pe dos. Sau ca-n Dreamcatcher, cu alienii aia care... eew, nevermind. Mi-a cam crescut pofta de mancare, si nu-i a buna, avand in vedere stilul in care iau in mod normal in greutate, daramite acum. Am inceput sa devin tot mai greoaie (nu stiu ce grasa eram eu pana acum, ca faceam tot felul de giumbuslucuri fara sa ma resimt), de abia ma intorc de pe o parte pe alta in pat, daramite sa ma mai si ridic din el (porcarie de paturi moderne si ingrozitor de joase, acum as avea nevoie de un pat din ala sasesc, de sa mi se balangane picioarele cand ma asez pe marginea lui. O sa gasim noi o solutie. Altfel, azi ne-am plimbat putin prin magazine de mobila sa ne uitam cam ce se da, dar sunt inca total nelamurita, si la ce faliti suntem deocamdata, copilul asta o sa doarma intr-un cos ca Moise. Dar o sa aiba camera cu termopane si usa noua, ceea ce nu-i de colo.
Din pacate am cam rarit-o cu plimbarile pe jos pana la scoala, folosesc doar drumul de intors si doar de 2 ori pe saptamane, in rest cu masina sau autobuzul, dupa episodul ala de acum 2 saptamani, cand am ramas fara aer langa hotelul Novotel, de a trebuit sa ma sprijin intr-un stalp cateva minute ca sa nu cad jos.
Foarte stranii reactii are corpul meu, nu-l mai recunosc deloc, deloc. Iar acum, colac peste pupaza, mi s-a umflat un deget, am facut o infectie destul de nasoala (si asta din cauza domnului, care tot face misto de mine ca-s prea ipohondra, deci cand mi-a intrat gogeamitea aschia in deget n-am mai zis nici pas, am dat cu spirt si am sperat sa-mi treaca). Acum, cu 3 saptamani mai tarziu, am facut panaritiu care trebuie operat (a se citi taiat buricul degetului si evacuat puroiul) si se pare ca n-am voie sa-mi faca anestezie, ci doar o racire a degetului cu nu stiu ce super spray. Oricum trebuie sa ma antrenez pentru dureri hardcore, deci yay for masochism.

Asta sa fi fost?

Na, ca a venit si afirmatia aia dubioasa, pe care nici nu stiu unde s-o incadrez, cum s-o primesc, cum sa raspund la ea. Iat-o:

Trebuie ca va simtiti foarte implinita acum, nu-i asa?

Recunosc, m-a blocat. Mai ales ca venea din partea cuiva care nu ma cunoaste nici un pic, cu care am vagi relatii profesionale, deci...wtf? Dupa ce m-am despartit de persoana respectiva, chiar am inceput sa ma intreb care-i faza cu implinirea? Adica faci ceva, dupa care esti hiper self sufficient si poti sa zaci in fata computerului sa te uiti la seriale pentru tot restul vietii ca oricum ti-ai implinit menirea? (cred ca am facut asta dupa ce mi-am dat doctoratul, oricum :) ). Dupa care, sa ma ierte domnisoara/domnisorul de la purtator daca va citi vreodata randurile astea, am inceput sa ma intreb daca treaba cu sentimentul de plafonare din ultimii ani n-a contribuit cumva la producerea ei/lui. In fond, am facut toata viata lucrurile ca la carte. Cu mici devieri, dar la o privire de ansamblu, ca la manual. Drept pentru care si sarcina asta trebuie ca a fost in plan, numai ca acum ce mai contine planul?
In fine, pana la urma ma simt sau nu implinita? Ieri am fost la niste prieteni de-ai domnului, cu 2 bucati copii cam galagiosi (chiar nu-mi plac copiii - ai altora!) si vai ce mi-au mai auzit urechile, vai ce o sa vi se schimbe viata, vai ce n-o sa mai fie totul la fel (totul spus pe un ton civilizator-moralist). Fuck off. E o evolutie, nu-i o schimbare. Altfel pot sta la computer si ma uita la seriale pana in mormant.

I'm going slightly mad

Asta ca o concluzie fireasca a postului de mai inainte. Am niste reactii absolut sinistre, mai ales cand mi se intampla diverse chestii care - pare-se - sunt amplificate de sarcina. In ultima vreme obosesc foarte repede, ba acum cateva zile am ramas fara aer pe drumul spre scoala, de m-am proptit intr-un stalp hiperventiland de spaima. Sau acum vreo ora am mancat si eu, ca fetele, niste castraveti murati, ca balesc numai cand ma gandesc la ei, iar acum mi s-a umflat limba si mi-au aparut niste bubite dubioase pe ea, drept pentru care am intrat in crize ca o sa mi se umfle limba si n-o sa mai pot respira. L-am sunat pe dr. P (e 10 seara), mi-a zis ca-i de la castraveti si sa fac gargara cu ceai de musetel. Drept pentru care domnul, plin de tact, a zis ca in ritmul asta poate n-ar fi rau sa imi caut un psiholog. Haha, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, lalalala...

Baby blues

Sunt zile in care sunt pur si simplu deprimata, cand ma simt prost fizic, ma dor tot felul de chestii si corpul mi se modifica din mers de parca-l si aud schimbandu-se, si si mai prost cand mi se spune ca-s prea panicoasa si ca o sa ajung ca mama. Sau cand aud tot felul de tampenii spuse de self sufficient idiots cu titlu de valoare absoluta si stau si ma intreb ce dracu caut in conversatiile alea, treaba lor, sa faca ce vor, it's their life, I shouldn't care. Cred ca nu sunt de fapt decat accese de invidie, accese de egoism amplificate hormonal sau nu si ma simt de cacat ca cine stie cum o sa evoluez si ca o sa-mi fuck up copilul mai rau decat am fost eu fucked up la vremea mea. Si ca-s prea batrana si ca o sa innebunesc cand o sa-i caut gradinita si scoala si meditatori si ore de pian, pentru ca ceilalti le vor avea aparent cu atata usurinta, iar eu voi fi unfit pentru ca am trecut prin atatea cacaturi incat am obosit sau pur si simplu nu mai am chef sa vreau ce-i mai bun si chiar daca reusesc sa-i dau tot ce mi se pare ca va fi bun, va veni cineva imediat sa-mi starpeasca bucuria din fasa.

Hello, sugar!

De fapt, glucoza, nu zahar. Pentru ca sunt supraponderala, provin din neam de diabetici si pentru ca-s batrana - 32 de ani, the horror! (dar probabil mai mult din primul motiv), dr. B m-a pus sa-mi fac testul de toleranta la glucoza. Cu 75 g de glucoza pudra, pe care am amestecat-o intr-o cana si a trebuit s-o beau pe stomacul gol, osciland permanent intre a bori si a nu bori (pentru ca daca as fi borat ar fi trebuit sa o iau de la cap). Cum dr. B a zis ca putem face testul si acasa cu un glucometru, si cum stiam cam care e drillul de la tata, am hotarat sa ne luam unul, "sa fie" ("ca nu strica", "oricum tot pe acolo ar fi costat si analizele la cabinet" = de fapt: "e aiurea sa stai 3 ore la spital pentru 3 recoltari separate de sange, really"). Asa ca azi am reusit performanta (pentru cine ma cunoaste, e clar ca-i o performanta!) sa ma intep singura in deget de 2 ori deja, iar acum pierd vremea si astept sa se faca 12 sa ma mai intep o data. Am progresat destul de mult in ultima vreme, auzi, sa reusesc sa-mi pun singura lentile de contact (buex, contact direct cu ochiul!), sa ma duc de bunavoie la analize (injectie fara sa trezesc tot spitalul?), sa ma fac singura sa sangerez? I'm growing up!

Recapitulare

Yippie, everything is allright, azi a venit si interpretarea dublu testului si e mai mult decat ok, deci pot (pot?) sa ma linistesc si pot sa imi anunt in sfarsit prietenii:
Guys, we're pregnant! In 13 saptamani si o zi, adica in ultima saptamana din trimestrul 1. Nu m-am ingrasat nici un pic (de parca as mai fi avut nevoie sa ma ingras), analizele sunt perfecte, bebelica e tzopaitor si il asteptam pe 5 octombrie.

Happy now, relieved now...

Totul e ok

Am fost pana la urma miercurea trecuta la dr. AS la ecografia morfo-fetala de primul trimestru, pe care am coroborat-o cu biochimia pentru dublu test. Rezultatele sunt bune, piticul creste si este extrem de zappelig (a trebuit sa trecem de la eco normala la transvaginala *dang-it*, pentru ca nu statea locului sa fie masurat. Dupa care a adormit si a trebuit trezit cu bobarnace in burta mea). Ne-am distrat. In fine, mi-a luat si sange, astept acum rezultatele. Avand in vedere rezultatele de pana acum, zbantuila va fi sigur bine.
Pe mine, in schimb, ma cam sacaie zona uterului - tugging and pulling -, cresc tot felul de chestii inauntru care imi dau oaresce crampe, normale, se pare. Azi m-a pufnit plansul din senin, imi curgeau ochii pur si simplu si salta camesa pe mine. Exista si un vag context, dar doar vag. E o perioada cel putin interesanta.
Poza n-am, ca dr. AS a facut unele de 2 lei, si nu vede nimic.

E dubios daca nu am emotii pentru maine?

Cu cat citesc mai mult, cu atat mi se pare mai mult ca dublul test e o tampenie. Aflu ca niste valori de exemplu de 1/250 inseamna sanse crescute pentru orori de neinchipuit pentru copil. Dar traduce, de fapt, cineva, ce inseamna 1/250? 0,004%!!! Pai da-o-n aia masii, sunt sanse mai mari sa-mi pice o jardiniera cu flori de la un balcon in drum spre scoala in cap si sa ma lase lata pe trotuar. In schimb tu, medic responsabil, innebunesti o biata femeie care si asa e cu hormonii in batista, cu amenintarea unor riscuri statistice infinitezimale, dar nici nu garantezi ca, in cazul in care ai declarat pacientii in afara riscului, nu se poate naste un copil cu probleme. Atunci de ce il mai facem? Chiar nu inteleg. Obstetrica, in conditiile astea, pare cea mai tare afacere dupa politica si serviciile funerare. Inteleg utilitatea ecografiilor, si chiar sunt pentru efectuarea a cat mai multe ca sa nu te trezesti cu surprize, dar de aici si pana la imi baga strambe pentru restul de 6 luni din sarcina (mai ales unei paranoice ca mine, desi bag mana in foc ca mai toate femeile in situatia asta se comporta similar) mi se pare absolut strigator la cer. Oricum, ce poti face daca rezultatele sunt dubioase? Amniocenteza. Cu riscurile (de data asta real medicale, nu statistice) aferente. Dar aia nu se intampla decat dupa saptamana a 16-a, cand deja vorbesti despre ditai copilul, iar daca rezultatele negative se confirma, ce faci? Cat de etic este "avortul terapeutic". Terapeutic pentru cine? Doamne fereste...
Drept pentru care, in concluzie, I will not freak myself out pana cand nu voi avea rezultate. Daca ecografia e dubioasa (ceea ce nu cred sa fie, piticul era cat se poate de in parametri acum 2 saptamani, ba chiar usor supradotat :) ) atunci ma ingrijorez. N-am avut pe nici una dintre liniile genealogice copii cu probleme, nimeni nu s-a nascut cu 3 maini si 2 pute, avem cu totii cate 4 rinichi and that makes us cool, not unfit, deci fuck off cu testele voastre.

Hmm

Cred ca a inceput sa se vada. I mean, dincolo de burta mea, sa se vada sarcina. Burta mea de om gras e mai sus, gen stomac umflat, or acum am o rotunjire destul de evidenta - mai ales cand imi pun pantaloni cu talie joasa - in partea de jos. O sa ajung perfect rotunda probabil, si chiar daca nu merg cu autobuzul, mi se va da locul. Saptamana viitoare, dupa 7 mai precis (joi), cand am iar sedinta cu dr. B, o sa dau drumul la stire. Oricum, culmea e ca doar prietenii mei si ai lui au mai ramas de informat, ca I. si N. au comunicat in toate directiile, culmea ca mama s-a abtinut pana acum (sau n-a recunoscut ca a spus).

Primii blugi cu baby on board

Da, azi am avut niste treaba in zona Dorobanti si am intrat in magazinul Mothercare de unde am iesit cu prima haina de gravida ever, niste blugi chiar decenti, desi am senzatia dubioasa ca daca se lasa o sa ma trezesc cu ei in jurul gleznelor, asa de josi sunt. Ma rog, cica-i poti regla din parti, om vedea. Oricum, n-au fost mai scumpi decat cei pe care ii cumpar oricum deobicei, asa ca ii port cat ii port. Ma bucur insa sa descopar ca in magazinele cu haine de gravide imi gasesc haine pe masura mea, in conditiile in care in magazinele normale chiar am probleme, si in Romania nu ma impac decat cu englezii (Marks&Spencer, Debenhams) sau cu nemtii (C&A etc.). Ceea ce inseamna ca femeile, odata ce-s gravide, o dau in pizda masii de cura de slabire si manaca cat pentru un trib intreg, altfel nu inteleg cum pot unele pune pe ele 40 de kile in 9 luni (incep chiar sa fiu de-a dreptul invidioasa ca eu am pus tot atatea kile, dar in 5 ani!). Eh, asta inseamna ca o sa am o scuza (cel putin pana nasc si imediat dupa aceea), dupa care trebuie sa o iau la alergat cu copilul in spinare prin Cismigiu, ca sa arat si eu cumva, sa nu rada colegii copilului de copil ca are mama naspa.

De primavara

Profit de faptul ca (iar) nu-mi sta capul la munca (dar mi-a stat vreodata de la inceputul anului?), sa mai notez niste chestii care mi-au marcat saptamana trecuta si pe care nu trebuie sa le uit, pentru ca altfel risc sa le repet...
1. N-am intrat in detalii, pentru ca ecografia era cat se poate de sugestiva, dar mi-a dat putin borsul cand tanti ecografista (destul de antipatica faptura, cam de-o varsta cu mine) ne-a aratat cum bate inima alienului, dupa care a data sonorul tare, si tin-te tu-dum, tu-dum, tu-dum de 157 de ori de minut.
2. La o intalnire cu o prietena apropiata duminica aflu ca e insarcinata in 10 saptamani. Mai precis cu o DPN cu 5 zile mai tarzie decat a mea (eu sunt pe 5 octombrie, ea pe 10. Cealalta prietena e pe 28). Cred ca cineva ne-a pus ceva in apa. Ma rog, iar m-am zburlit, iar am plans ca o idioata, e destul de tragic cand iti dai seama ca chiar NU esti buricul pamantului. De cacat. Ma rog, partea plina a paharului e ca alienutza nici n-a intrat inca in trimestrul II ca are deja o gasca. Noi inca nu am anuntat nimic, asteptam sa facem dublu test si la inceputul lui aprilie ii dam drumul.
3. Imi facusem deja o lista lunga in cosul de cumparaturi de la Gap si de la Old Navy. Cu blugi si bluze maternity, ca oricum imi vin de pe acum. Cand sa comand (chiar acum), la cosul de 140 de Euro s-au adaugat inca pe atat din TVA si taxe vamale. Drept pentru care am abadonat proiectul. Sa-i zic lui N. sa mi le ia eventual din Canada si sa le trimita prin cineva. Dang it, o sa fiu cea mai prost imbracata gravida ever, asta dupa ce am fost cel mai prost imbracata grasa ever.

All in all, o saptamana destul de aiurea. Ma supar din orice,fac crize din orice, iar domnul se poarta cu mine ca si cand as fi o grenada amorsata. Vestea cu adevarat buna: n-am pus pana acum niciun gram pe mine. Si altfel, a venit primavara.

Live from his/her temporary home

Paranoia

Am din cand in cand niste dubii colosale si mi-e ciuda ca nu imi trec cu nimic. De exemplu, desi ar trebui sa am incredere 100% in medicii care au grija de mine, cand deciziile lor contrazic flagrant un prospect, de exemplu, ma apuca toate furiile. Si ce naiba fac? Imi asum oare un risc prea mare ascultandu-i? Sau riscul este mai mare sa ii pierd daca nu ii ascult. Asa am ajuns sa iau un medicament nerecomadat in sarcina, pentru ca, atunci cand - dupa ce el mi-a spus sa-l iau - l-am intrebat de ce pe prospect scrie ca dimpotriva, iar el s-a rastit la mine ca nu-i treaba mea sa citesc prospecte. Iar acum stau ca pe ace - daca si cu parca -, chiar daca atat domnul, cat si diversi alti apropiati mi-au spus ca politistul bate semaforul, aka doctorul bate prospectul. Mama naibii. Si de unde mi-a zis ca nu-mi trebuie acid folic, ca mi-ar fi prins bine doar inainte sa raman insarcinata, la consultatia trecuta mi-a recomandat o vitamina care e fix acid folic, si care sub denumirea-i comerciala mirobolanta nu am gasit-o decat intr-a 7-a farmacie in care am intrat. Si nu-i o figura de stil, era chiar a 7-a, ca am numarat. Si nu, n-am avut voie sa iau altceva. In conditiile astea, ce naiba fac? Ma gandeam chiar sa incerc si o alta varianta, numai ca daca se afla de alternativa, risc sa ma lase toti de izbeliste.
In fine. Joi mergem sa vedem ze beb la ecograf, iar pe 23 am shme-ecografie si dublu test la un cabinet particular, recomandat tot de dr. B, unde analizele costa o mica avere (mai mare decat la altele, in tot cazul). Intrebarea care se impune, in conditiile astea de paranoia: ce motiv ar avea sa ma plimbe pe la toti cei cu care are contract de colaborare si mai ales sa-mi vrea raul? :) Vezi, asa ma mai calmez.

Hormonale

Am niste reactii in ultima vreme, de parca am din nou 15 ani si sunt in razboi cu lumea rea. M-a intors pe dos ieri o prieteno-cunostinta care ne-a sunat sa ne anunte ca e insarcinata in 6 saptamani (The audacity: sa mai fie cineva insarcinat din cercul meu de cunoscuti si sa mai si bata toba pe tema asta inaintea mea!). Bai, si am plans, dar am plans de salta camesa pe mine, care vroiam si eu sa fiu speciala, macar de data asta, sa am si eu ceva al meu, unic si nemaivazut. Domnul a fost minunat, m-a mangaiat pe crestet ("ho, nebuno") si mi-a zis ca nu-mi face nimeni concurenta, ca nici n-ar putea, pentru ca o sa fiu cea mai minunata mama din lume. Ca o sa fiu the bad cop, dar ca tocmai asta o sa ma faca pe mine cea mai tare si pe copilul nostru cel mai educat de pe Calea Lactee. Multumesc, domnule, de aceea v-am si luat, sa va tie Domnul intreg si cu mintile la un loc, ca, din partea mea, sunt sigura ca o sa se mai intample deraieri de genul acesta. Bineinteles, azi de dimineata eram mortified de rusine, am baiguit ceva si m-am apucat de diverse, pe care iar nu le-am dus pana la bun sfarsit pentru ca am puterea de concentrare a lui Bubu, catelul no. 2 (care n-are niciun fel de putere de concentrare :).

ITP

Azi am fost la inspectia tehnica nr. 2 la dr. B. unde am aflat ca sunt cat se poate de sanatoasa si cu un kil mai slaba (oricum, cantarul lor e mai avantajos cu vreo 3 kile, asa ca ma binedispune sa ma urc pe el). I-am zis ca-l iau de nutritionist la cat de bine ma tine in frau, iar cand am plecat de acolo am profitat de faptul ca nu mi-era greata si m-am oprit la Ana si am mancat un cartof (n-am mai mancat dulce de un secol, dar meritam si eu un premiu). Acum tare m-as culca, dar peste o ora trebuie sa plec la ore, si am 5 azi si mi-e ca o sa adorm pe mine. Revenind la consultatie, la palpare se simte cica uterul cum a inceput sa ia proportii, dar ecografie n-am facut azi, de abia saptamana viitoare. Am primit de luat si niste vitamine, deocamdata insa nu le-am gasit la farmacie. La sfarsitul lui martie trebuie sa imi mai fac niste analize (the terrifying dublu test), pana atunci aleg sa nu ma panichez. Ar trebui sa ajung cu martisoare la fete, dar nu stiu cum/cand...

Whew

Ok, recunosc ca gandesc in termeni cam apocaliptici, dar nah, mi-e frica. Analizele de sange au iesit bine, n-am niciun fel de hepatita, nici B si nici C, iar TGP-ul a iesit in limite normale (ma rog, de fapt la limita maxima a normalului). Deci dr. P avea dreptate, ceea ce e un Pluspunkt de incredere pe rabojul lui care il apropie de nivelul incredere pe care il aveam in tata. Dr. B insa ma baga in sperieti. Daca o sa continuie asa, ce fac? Ma mut la altcineva? In fond, a zis sa nu iau vitamine. (Ma rog, poate nu imi trebuie acum, dar dupaia? Am inteles ca baby-alien suge toate resursele mamei, care ramane dupaia amarata si scorojita pe veci, pasibila de osteoporoza in cel mai bun caz...)

In alta ordine de idei, eu insist sa nu deconspir secretul inca cel putin vreo luna, totusi intre timp a mai aflat si V., ieri M. si femeia de serviciu (ca nah, trebuia sa-i explic saptamana trecuta, cand am hotarat sa ne bagam amandoua in dressing si sa ejectam totul de acolo ca sa-l pot reconstrui, de ce eu, la o juma de tona nu pot sa ridic cutiile si trebuie ea, cu cele 30 de kile ale ei la 70 de ani sa faca all the heavy lifting).

Ipohondrie?

Da, cred ca sunt un pic ipohondra. In fine, analizele erau ok, mai putin o bucata din transaminaze (Tgp-ul), care era usor crescuta. Dr. P a zis in stilul lui tata ca nu-i nimic, e normal pentru sarcina, eu am vrut sa fiu mai desteapta ca toti si i-am atras atentia si lui dr. B, care mi-a bagat morcovul destul de adanc, zicand ca sa-mi repet analiza si, pentru siguranta, sa-mi mai fac si anticorpii pentru hepatita B si C. Drept pentru care am dat iar in scenarita si m-am dus la dr. Google si firarmasa ca m-am speriat ca naiba iar, ceea ce a declansat atacul de ipohondrie si mi-am adus aminte si de posibila colecistita care ar fi trebuit verificata la un ecograf (si nu a fost, avand in vedere ca s-a sort-of-diagnosticat chiar cand am aflat ca sunt insarcinata). Pana la urma mi-am dat azi dimineata un sut in cur, iar domnul m-a dus la analize la Medlife unde l-am mai usurat de vreo 100 de Euro, dar am aflat ca nici vorba de colecistita, organele mele sunt frumoase si la locul lor, iar durerea din dreapta este colonul, care-i plin de gaze (tratament: mere, prune uscate si carbune). Restul banilor l-am lasat la analizele de sange si de diverse zemuri corporale, nu vreau sa imi mai amintesc, sigur e doar ca nu stiu exact ce o sa fac cand o sa trebuiasca sa schimb bietului copil pampersii (poate sa-mi atarn permanent de gat airsickness bags).

Miscellanea

Cica ar fi iesit aproape toate rezultatele analizelor si ca ar fi in regula, ceea ce e de bine, in schimb mama continua sa cante partitura lui Norman Bates, ceea ce e de rau. You don't teach new tricks to an old dog, dar nici asa. Cand i-am urat azi La mult ani (si sa se faca bine ca sa fie o bunica pe care sa putem conta), a zis ca n-are rost sa ne bazam pe ea, nu-i mai bine sa ne luam o femeie, ceva? Ea ne-a crescut cu ajutorul a 4 bunici, ceva matusi si o armata de femei (avea si femeie in casa si bona), dar ca s-o citez acum "asa cum v-am crescut eu o sa-ti cresti si tu copilul". Mda, o sa fim singuri. Doamne fereste sa pateasca domnul ceva, ca am belit-o.

Atac de panica

Ce ma enerveaza in toata situatia asta este ca medicii care au grija de mine sunt atat de buni incat au devenit probabil blazati si nu se mai obosesc sa-mi explice la ce sa ma astept. Pe chestia asta, am apelat la sfantul Google, si prost am facut, pentru ca deja sunt relativ ipohondra, deci terenul pentru paranoia este deosebit de fertil. In fine, nu m-as fi ambalat daca de ieri-alaltaieri degetele nu mi s-ar fi facut ca niste carnati incat ieri seara a trebuit sa imi scot verigheta ca sa nu trebuiasca sa o tai. Iar azi, dupa ce am facut putin masaj (pentru am niste dureri de spate si ma gandeam ca mai si drenez ceva lichide din corp), stateam de vorba cu N. si la un moment dat dau sa-mi trag nasul, si cand iau un servetel imi dau seama ca de fapt imi curgea sange din nas destul de abundent, chestie care nu mi se intampla niciodata. Drept pentru care, toata medicina absolvita pe www mi s-a derulat prin fata ochilor si am hotarat ca probabil ca am tensiune, pentru ca stiam ca nasul e ca o supapa, nu? L-am pus pe domn sa-l sune pe dr. P care cred ca incepe incet-incet sa isi dea seama in ce s-a bagat, care i-a zis sa ma calmez ca-i un simptom clasic si ca o sa-mi treaca si 'lasamanpacedepsihoceesti' (ma rog, n-a zis asta, dar asa imi suna mie, careia i se pare mereu ca deranjeaza lumea). Ca sa imi linistesc cu totul atacul de panica l-am trimis totusi pe sus-numitul domn la o farmacie sa-mi ia un tensiometru, si care a aratat 12 cu 7, adica tensiunea mea normala. Doamne ajuta, ce o sa ma fac inca 7 luni de-acum incolo? La ce chestii absolut normale sa ma mai astept, ca de abia acum - cand stiu ce si cum - am identificat si chestia asta pe net ca fiind printre principalele manifestari ale sarcinii (si trebuie sa ma astept la repetiruri, shitfirar, o sa fie interesant la ore...)

Analize

Am primit de la dr. B un ravas cu ieroglife suprapuse, pasamite numele diverselor verificari de sistem pe care trebuie sa le fac. Marti, dr. P ne-a trimis asistenta acasa (da, de cativa ani ne adunam cu totii la mama acasa ca sa ni se ia sange, ceea ce taie putin din scarbosenia procesului). Asistenta respectiva, si ea insarcinata, deci am schimbat cateva impresii si m-am bucurat sa vad ca era alive and kickin' la 7 luni (si nici nu se ingrasase decat 5 kile cu totul in sarcina, desi nu avusese nici un fel de greturi in primele 3 luni). Mi-a luat deci o juma' de galeata de sange (plus o galetusa mai mica de pipi) si acum asteptam si speram ca toate vor fi bune. Printre altele, si HIV si sifilis. Dar, avand in vedere ca sa tot fie aproape 8 ani de cand il cunosc (in a rather biblical way) pe domnul, ma gandesc ca as fi fost deja oale si ulcele sau cel putin poeta nebuna pana la ora asta. Asa ca Doamne ajuta!

Fat & Pregnant

Printre diversele belele asociate graviditatii este, probabil ca pe primul loc, luatul consistent in greutate. Ceea ce poate n-ar fi o problema daca as porni de la o greutate decenta. Avand insa in vedere ca sunt supraponderala, lucrurile se schimba putin. Pana acum, cand m-am vazut in fata faptului implinit, am tot amanat momentul asta zicand ca nu pot fi insarcinata avand deja burta. Situatia fiind cum este, prima intrebare care i-am pus-o lui dr. B. a fost "Si acum ce ne facem?" - la care el a zis,sec: "Nu te ingrasi. Da' deloc!". Pana la urmatoarea consultatie nu am voie sa iau in greutate mai mult de un kil (si o sa ma cantareasca, sunt convinsa, a facut-o si prima oara), m-a amenintat chiar ca o sa-l coboare pe Mos Nicolae din cui in caz contrar. De fapt, schimband registru de la ruda la medic, mi-a zis ca riscurile sunt destul de mari in cazul in care iau in greutate, si ca ma pot astepta la tot felul de probleme serioase, tensiune, diabet (sa nu mai vorbim ca n-o sa mai fiu in stare sa ma intorc de pe o parte pe alta in pat).
Prin urmare, imi continui semi-dieta inceputa acum vreo 3 luni de fapt (care e de fapt un regim de viata, nu neaparat de slabire), continui sa nu mananc fainoase (neintegrale) si dulciuri (cu exceptia fructelor), si Doamne ajuta!
L-am intrebat si daca pot continua cu mersul la inot si a zis ca deocamdata da, pot (asa ca ieri am si facut 20 de bazine in juma' de ora si m-am simtit excelent, mai ales ca le-am facut mult mai repede decat ultima oara cand am fost la bazin si inca mai fumam). Ti-am zis ca luni se fac 2 saptamani de cand nu am mai fumat absolut nici o tigara? Ma bat singura pe umar, a fost/este destul de dur, dar efectele benefice se simt cu varf si indesat: respir din toti rarunchii (nu semi- si partial, asa cum o faceam inainte), iar degetele de la mana stanga nu mai imi sunt galbene! Domnul inca le mai sudeaza, dar ii cam stau in gat - cel putin acasa - unde se refugiaza pe balcon, fie ploaie, fie vant.

Et voila!

Habemus baby!

Very, very excited. Ieri am stat vreo 3 ore la cabinetul dr. B, am fost cautata si analizata pe toate fetele pana cand au dat de saculetul care ne-a aratat ca bebe (sau bebii?) exista. Deci nu sunt nebuna si nici bolnava de cine stie ce boala ciudata (si a carei simptome seamana izbitor cu cele ale sarcinii). En fin, singura restrictie deocamdata (in afara celor evidente - fara alcool, tutun, medicamente si stripperi) este sa nu ma ingras (deloc, daca s-ar putea). S-a dus si cu excursia noastra cu masina pe Cote d'Azur. Stiam eu ca anul trecut fara nici o vacanta o sa ne coste...

Anticipatia

In sfarsit: e luni seara, maine la pranz ne ducem la dr. B sa ne confirme liniile. Mi-as aprinde o tigara de emotie, dar nu mai fumez. In capul meu, totul e confirmat si oricat de ipohondra as fi, mi-e greu de crezut ca mi-as putea crea o sarcina isterica (asta e ultima moda in materie de panica).
Asa vreau sa fie totul bine, sa avem noi familia noastra, una noua si normala la cap, cu 2 catei si-un autobuz care sa ne care pe toti la B.
Or fi gemenii?

Frustrari de familie

Din pacate, familia mea, odata mare si complicata, este acum sfrijita si pricinoasa. Intr-atat de sfrijita si pricinoasa, incat este imposibil sa ne bucuram de evenimentele majore din viata celuilalt fara sa ne ingrijoram superior pentru propria noastra persoana, iesita temporar din prima lumina a scenei.
Da, i-am spus mamei ca sunt insarcinata. A fost superb, s-a lasat cu injuraturi si blesteme. WTG, mom!

Ameteli si alte bucurii

Ma apucasem ieri seara sa-ti povestesc cum ma ia pe mine ameteala cand ma uit in jos si in dreapta-jos, dar s-a intamplat ceva cu browser-ul, a trebuit sa-l restartez, dupa care mi-a fost lene sa mai rescriu ce scrisesem initial. Nu stiu daca e tot un simptom al sarcinii sau pur si simplu am zacut alaltaieri si rasalaltaieri prea cu sarg si cu gatul stramb proptit pe manerul canapelei. In fine, nu pot sa-mi dau cu nimic, l-am pus pe producator sa ma maseze, mi-a dizlocat usor coloana, altfel sunt bine, multumesc. Mi-a trecut si usoara febra pe care am avut-o in ultimile 2 zile. A trebuit sa iau in doua seri consecutive cate o pastila de Paracetamol. Am mai primit, in sfarsit, si un termometru competent si electronic de la Chicco, deci nu mai trebuie sa-mi luxez incheietura mainii ca sa-l resetez pe cel stil vechi cu mercur. Acum imi doresc un aparat de masurat tensiunea.
Pe domnul de care vorbeam mai sus l-a luat gura pe dinainte si i-a zis mamei lui, asa ca ieri seara am putut sa imi dau si eu drumul la gura, dar fara mare folos, n-am aflat mare lucru. Azi mergem la mama la masa cu totii si saraca va fi singura care nu stie, dat fiind ca sor-mea a aflat prima, iar N., cum am zis, a fost informata ieri. Imi pare rau, mi se pare ca o tradez, dar cunoscand-o, ii fac un bine, prefer sa nu o agit pana nu va fi cazul sa o agit.

Somn usor

Daca as fi stiut cat de mult si de bine si de repede adorm m-as fi grabit mult mai tare sa raman insarcinata. Am avut niste perioade intr-atat de cumplite de insomnie, incat credeam ca o sa-mi faca cu totul de petrecanie (intr-un fel, mi-au facut, pentru ca ele sunt motivul pentru care mi-am dublat masa corporala in decurs de 5 ani). Pe de alta parte, imi cade capul in mers! Ieri, pe drumul de intoarcere de la cursuri am crezut ca ma ia cu lesin, dar gandindu-ma eu mai bine, mi-am dat seama ca de fapt imi sunt doar foarte grele pleoapele si as putea foarte bine adormi in mers la -10 grade Celsius. Seara am facut putina temperatura, iar dr. P mi-a dat sa iau un paracetamol (ceea ce m-a speriat, Alien are creierul in formare, daca il scurtcircuitez), dupa o ora scazuse la 36,8. Ma intreb insa sincer ce naiba o sa fac in zilele in care am (consecutiv) multe ore - de exemplu martea urmatoare, cand am ore pana la 9 seara, urmate de orele din dimineata de miercuri. Daca o sa cad sau o sa adorm de-ampicioarelea, sprijinita in whiteboard marker? Plus ca marti mergem si in prima vizita oficiala la dr. B (care, insa, n-are din cate stiu eu ecograf la fata locului, ceea ce inseamna ca imi prelungeste inca un pic agonia).

Cold turkey

Unul din avantajele aparitiei celor 2 liniute rosii a fost ca n-am mai putut savura o ultima tigara stiind ca-i ultima. Am fumat la un moment dat, inainte sa fac pipi pe bat, dupa care n-am mai fumat. Deloc. De la un pachet - un pachet si jumatate pe zi, la nimic. Teoretic aveam de gand sa ma las oricum de fumat. Teoretic. Practic, acum am niste draci si niste simptome oribile si niste pofte, de daca n-as fi femeie serioasa cu copil pe drum, as rade un pachet intreg intr-o ora. Cel mai greu imi este in situatiile in care imi aprindeam obligatoriu o tigara: dimineata, pe burta goala, la toaleta, dupa masa, in pauza de la ore, in timp ce ma joc pe calculator. Ei zic sa eviti situatiile care te puneau fata in fata cu fumatul, or eu nu pot sa renunt nici la mersul la WC si nici la trezitul de dimineata. El e de treaba si, desi si el fuma ca un horn, se abtine in jurul meu, sau pufaie in baie o jumatate de tigare dupa care aeriseste, dar tot miroase, mirosul ala oribil de mahorca, dulce mahorca.
Oricum, n-am de ales, asa ca sper doar ca maine sa fie mai bine...

Dr. P

Azi am fost la medicul de familie, ma programasem inca de pe vremea in care nu stiam de cele 2 linii, aveam o jena in dreapta, sub coaste, se vede ca e colecistul, dar nimic grav si oricum n-am voie de pe acum sa iau nimic. Parea realmente emotionat dr. P., mi-a fost pediatru si m-a crescut intreaga pana acum. De abia martea urmatoare ma duc la ginecolog, dr. B., tot fost coleg de-al tatei, prieten de familie si nas de botez, din generatia veche, bine totusi ca am mai prins-o, nu am prea mare incredere in generatia tanara de medici.
Am niste crampe dubioase in zona uterului si ovarelor, cu totul diferite de cele de la ciclu, dr. P. spune ca asta-i uterul care creste. De la marimea unei nuci, acum ar trebui sa fie cam cat o mandarina. In plus, am o usoara greata permanenta, imi trebuie insa mancare ca sa suplinesc tigarile pe care le-am aruncat in momentul in care am citit rezultatul de pe testul de sarcina. Pe mama, cica, sa n-o anunt decat dupa ce confirma dr. B. Ce-i drept, sunt cam indoita de felul in care o sa reactioneze. N. va fi sigur foarte fericita, la fel si V., desi ea deja e "testata". Cat despre bunici - ei o sa se topeasca... Sper doar sa nu-i loveasca pe nici unii damblaua.

Linie dubla continua

Asta e, tine-te bine:

A doua linie e mai palida, dar indubitabil acolo. Panica, pentru ca asa m-am antrenat ani de-a randul, cand a doua liniuta NU era deloc dorita. Acum, casatorita de un an si jumatate, trecuta cu putin peste pragul celor 30 de ani, nu mai am de ce sa ma panichez. Problema este, pe de alta parte, ca habar n-am cum sa reactionez. Cum nu m-am entuziasmat niciodata de nasterile din jurul meu, know-how-ul este limitat, si cum nu vreau sa anunt inca pe nimeni, nici n-am pe cine intreba.
WHAT NOW?
L-am sunat pe ginecologul meu (de altfel si ruda indepartata si cea care a adus-o pe lume pe sora mea) si mi-a zis sa ma duc martea viitoare la el. Dar ce ma fac o saptamana?