Se afișează postările cu eticheta lady gaga. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lady gaga. Afișați toate postările

vineri, 27 mai 2011

Victorii mici si mari

Da, m-am mai linistit (putin), pentru ca ieri am vazut bebelina la ecografie si era bine (si era tot bebelina, nu-i crescuse o puta intre timp). Acum DPN-ul este pe 3 octombrie, deci in ritmul asta intram in septembrie (no problem there, numai ca as prefera sa nu fie Fecioara). Degetul meu, dupa ce a ajuns la chirurg (dupa ce, anterior, fusese parlit la dermatolog - prost), a fost tinut o saptamana in atela ca sa se dezumfle si a trebuit sa inghit un antibiotic, dar cu toate astea ieri, in prima zi fara atela, iar a scurs puroi, ceea ce ma face sa ma urc pe pereti, si de data asta nu de spaima, ci de enervare - chiar sunt toti doctorii incompetenti, sau dau eu numai de ei? Adica, pe buna, ce zgaiba e aia care nu se vindeca intr-o luna si jumatate dupa toate interventiile pamantului? De taiat n-a vrut (inca) sa ma taie, toti se feresc de mine ca-s gravida ca de leprosi, dar cred ca voi cere la consultul viitor clar sa o terminam odata, ca chiar am nevoie de degetul asta pe viitor.
Pana una alta, azi voi trece si pe la psiholog, sa ma invete putin sa ma descurc cu "noua eu", in ultimile cateva saptamani avand cateva mini- si maxi- atacuri de panica, de m-am saturat. Nu sunt foarte convinsa ca va ajuta cu ceva, dar treaca, sa o facem si pe asta. Era o tipa de la cursurile mele, psiholoaga, cu care mi-ar fi placut sa lucrez, dar suntem evident in conflict de interese, asa ca asta e, ma duc la nenea asta, sa vedem ce-o intelege dintr-o femeie gravida body-dismorfica cu crize de anxietate traduse in bulimie si carti despre moarte.

vineri, 22 aprilie 2011

Asta sa fi fost?

Na, ca a venit si afirmatia aia dubioasa, pe care nici nu stiu unde s-o incadrez, cum s-o primesc, cum sa raspund la ea. Iat-o:

Trebuie ca va simtiti foarte implinita acum, nu-i asa?

Recunosc, m-a blocat. Mai ales ca venea din partea cuiva care nu ma cunoaste nici un pic, cu care am vagi relatii profesionale, deci...wtf? Dupa ce m-am despartit de persoana respectiva, chiar am inceput sa ma intreb care-i faza cu implinirea? Adica faci ceva, dupa care esti hiper self sufficient si poti sa zaci in fata computerului sa te uiti la seriale pentru tot restul vietii ca oricum ti-ai implinit menirea? (cred ca am facut asta dupa ce mi-am dat doctoratul, oricum :) ). Dupa care, sa ma ierte domnisoara/domnisorul de la purtator daca va citi vreodata randurile astea, am inceput sa ma intreb daca treaba cu sentimentul de plafonare din ultimii ani n-a contribuit cumva la producerea ei/lui. In fond, am facut toata viata lucrurile ca la carte. Cu mici devieri, dar la o privire de ansamblu, ca la manual. Drept pentru care si sarcina asta trebuie ca a fost in plan, numai ca acum ce mai contine planul?
In fine, pana la urma ma simt sau nu implinita? Ieri am fost la niste prieteni de-ai domnului, cu 2 bucati copii cam galagiosi (chiar nu-mi plac copiii - ai altora!) si vai ce mi-au mai auzit urechile, vai ce o sa vi se schimbe viata, vai ce n-o sa mai fie totul la fel (totul spus pe un ton civilizator-moralist). Fuck off. E o evolutie, nu-i o schimbare. Altfel pot sta la computer si ma uita la seriale pana in mormant.

duminică, 17 aprilie 2011

I'm going slightly mad

Asta ca o concluzie fireasca a postului de mai inainte. Am niste reactii absolut sinistre, mai ales cand mi se intampla diverse chestii care - pare-se - sunt amplificate de sarcina. In ultima vreme obosesc foarte repede, ba acum cateva zile am ramas fara aer pe drumul spre scoala, de m-am proptit intr-un stalp hiperventiland de spaima. Sau acum vreo ora am mancat si eu, ca fetele, niste castraveti murati, ca balesc numai cand ma gandesc la ei, iar acum mi s-a umflat limba si mi-au aparut niste bubite dubioase pe ea, drept pentru care am intrat in crize ca o sa mi se umfle limba si n-o sa mai pot respira. L-am sunat pe dr. P (e 10 seara), mi-a zis ca-i de la castraveti si sa fac gargara cu ceai de musetel. Drept pentru care domnul, plin de tact, a zis ca in ritmul asta poate n-ar fi rau sa imi caut un psiholog. Haha, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, lalalala...