I'm going slightly mad

Asta ca o concluzie fireasca a postului de mai inainte. Am niste reactii absolut sinistre, mai ales cand mi se intampla diverse chestii care - pare-se - sunt amplificate de sarcina. In ultima vreme obosesc foarte repede, ba acum cateva zile am ramas fara aer pe drumul spre scoala, de m-am proptit intr-un stalp hiperventiland de spaima. Sau acum vreo ora am mancat si eu, ca fetele, niste castraveti murati, ca balesc numai cand ma gandesc la ei, iar acum mi s-a umflat limba si mi-au aparut niste bubite dubioase pe ea, drept pentru care am intrat in crize ca o sa mi se umfle limba si n-o sa mai pot respira. L-am sunat pe dr. P (e 10 seara), mi-a zis ca-i de la castraveti si sa fac gargara cu ceai de musetel. Drept pentru care domnul, plin de tact, a zis ca in ritmul asta poate n-ar fi rau sa imi caut un psiholog. Haha, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, o sa ajung ca mama, lalalala...

Whew

Ok, recunosc ca gandesc in termeni cam apocaliptici, dar nah, mi-e frica. Analizele de sange au iesit bine, n-am niciun fel de hepatita, nici B si nici C, iar TGP-ul a iesit in limite normale (ma rog, de fapt la limita maxima a normalului). Deci dr. P avea dreptate, ceea ce e un Pluspunkt de incredere pe rabojul lui care il apropie de nivelul incredere pe care il aveam in tata. Dr. B insa ma baga in sperieti. Daca o sa continuie asa, ce fac? Ma mut la altcineva? In fond, a zis sa nu iau vitamine. (Ma rog, poate nu imi trebuie acum, dar dupaia? Am inteles ca baby-alien suge toate resursele mamei, care ramane dupaia amarata si scorojita pe veci, pasibila de osteoporoza in cel mai bun caz...)

In alta ordine de idei, eu insist sa nu deconspir secretul inca cel putin vreo luna, totusi intre timp a mai aflat si V., ieri M. si femeia de serviciu (ca nah, trebuia sa-i explic saptamana trecuta, cand am hotarat sa ne bagam amandoua in dressing si sa ejectam totul de acolo ca sa-l pot reconstrui, de ce eu, la o juma de tona nu pot sa ridic cutiile si trebuie ea, cu cele 30 de kile ale ei la 70 de ani sa faca all the heavy lifting).

Atac de panica

Ce ma enerveaza in toata situatia asta este ca medicii care au grija de mine sunt atat de buni incat au devenit probabil blazati si nu se mai obosesc sa-mi explice la ce sa ma astept. Pe chestia asta, am apelat la sfantul Google, si prost am facut, pentru ca deja sunt relativ ipohondra, deci terenul pentru paranoia este deosebit de fertil. In fine, nu m-as fi ambalat daca de ieri-alaltaieri degetele nu mi s-ar fi facut ca niste carnati incat ieri seara a trebuit sa imi scot verigheta ca sa nu trebuiasca sa o tai. Iar azi, dupa ce am facut putin masaj (pentru am niste dureri de spate si ma gandeam ca mai si drenez ceva lichide din corp), stateam de vorba cu N. si la un moment dat dau sa-mi trag nasul, si cand iau un servetel imi dau seama ca de fapt imi curgea sange din nas destul de abundent, chestie care nu mi se intampla niciodata. Drept pentru care, toata medicina absolvita pe www mi s-a derulat prin fata ochilor si am hotarat ca probabil ca am tensiune, pentru ca stiam ca nasul e ca o supapa, nu? L-am pus pe domn sa-l sune pe dr. P care cred ca incepe incet-incet sa isi dea seama in ce s-a bagat, care i-a zis sa ma calmez ca-i un simptom clasic si ca o sa-mi treaca si 'lasamanpacedepsihoceesti' (ma rog, n-a zis asta, dar asa imi suna mie, careia i se pare mereu ca deranjeaza lumea). Ca sa imi linistesc cu totul atacul de panica l-am trimis totusi pe sus-numitul domn la o farmacie sa-mi ia un tensiometru, si care a aratat 12 cu 7, adica tensiunea mea normala. Doamne ajuta, ce o sa ma fac inca 7 luni de-acum incolo? La ce chestii absolut normale sa ma mai astept, ca de abia acum - cand stiu ce si cum - am identificat si chestia asta pe net ca fiind printre principalele manifestari ale sarcinii (si trebuie sa ma astept la repetiruri, shitfirar, o sa fie interesant la ore...)

Analize

Am primit de la dr. B un ravas cu ieroglife suprapuse, pasamite numele diverselor verificari de sistem pe care trebuie sa le fac. Marti, dr. P ne-a trimis asistenta acasa (da, de cativa ani ne adunam cu totii la mama acasa ca sa ni se ia sange, ceea ce taie putin din scarbosenia procesului). Asistenta respectiva, si ea insarcinata, deci am schimbat cateva impresii si m-am bucurat sa vad ca era alive and kickin' la 7 luni (si nici nu se ingrasase decat 5 kile cu totul in sarcina, desi nu avusese nici un fel de greturi in primele 3 luni). Mi-a luat deci o juma' de galeata de sange (plus o galetusa mai mica de pipi) si acum asteptam si speram ca toate vor fi bune. Printre altele, si HIV si sifilis. Dar, avand in vedere ca sa tot fie aproape 8 ani de cand il cunosc (in a rather biblical way) pe domnul, ma gandesc ca as fi fost deja oale si ulcele sau cel putin poeta nebuna pana la ora asta. Asa ca Doamne ajuta!

Somn usor

Daca as fi stiut cat de mult si de bine si de repede adorm m-as fi grabit mult mai tare sa raman insarcinata. Am avut niste perioade intr-atat de cumplite de insomnie, incat credeam ca o sa-mi faca cu totul de petrecanie (intr-un fel, mi-au facut, pentru ca ele sunt motivul pentru care mi-am dublat masa corporala in decurs de 5 ani). Pe de alta parte, imi cade capul in mers! Ieri, pe drumul de intoarcere de la cursuri am crezut ca ma ia cu lesin, dar gandindu-ma eu mai bine, mi-am dat seama ca de fapt imi sunt doar foarte grele pleoapele si as putea foarte bine adormi in mers la -10 grade Celsius. Seara am facut putina temperatura, iar dr. P mi-a dat sa iau un paracetamol (ceea ce m-a speriat, Alien are creierul in formare, daca il scurtcircuitez), dupa o ora scazuse la 36,8. Ma intreb insa sincer ce naiba o sa fac in zilele in care am (consecutiv) multe ore - de exemplu martea urmatoare, cand am ore pana la 9 seara, urmate de orele din dimineata de miercuri. Daca o sa cad sau o sa adorm de-ampicioarelea, sprijinita in whiteboard marker? Plus ca marti mergem si in prima vizita oficiala la dr. B (care, insa, n-are din cate stiu eu ecograf la fata locului, ceea ce inseamna ca imi prelungeste inca un pic agonia).