Recapitulare de septembrie

...pentru ca am fost admonestata pentru faptul ca tocmai acum, cand se impute treaba, nu am mai scris nimic.
Pana la jumatatea lunii am cam dat bezmetica din toate membrele, ca un gandac intors cu burta in sus. Am descoperit problema cu zaharul, care, din fericire, s-a rezolvat temporar doar cu dieta (adica nu a mai fost necesar sa imi injectez insulina). Pe chestia asta am mancat doar te miri ce, branza de vaci, branza Fagaras, cas si iarba, de am slabit vreo 2-3 kile, ceea ce duce totalul kilelor acumulate in aproape 9 luni de sarcina la formidabila cifra de 4. Incredibil. Katze cantareste sigur cam tot pe atat, plus angaralele ce-o insotesc inca o data pe atat, o sa ies mai slaba din sarcina decat am intrat.
Dupaia a trebuit sa constat cu amaraciune ca iar mi s-au intors atacurile de anxietate. Mi se sufla din offsaid ca e normal in ultima luna, dar eu am stomacul facut ghem 24 din 24, si din cand in cand raman fara aer, moarta de frica.
Dr. B. a hotarat ca, in conditiile greutatii, miopiei, diabetului si (mai nou) al tensiunii usor crescute, copilul va trebui scos (ce nu-mi place cuvantul asta!) prin cezariana, fapt generator de tot soiul de scenarii apocaliptice in mintea mea odihnita si hiperactiva. Incerc sa-mi spun de 100 de ori pe zi ca e rutina-rutina-rutina, si n-o sa mor-mor-mor, dar piticul de pe creier e posomorat si n-are chef de autostimulare.
Reality-check-uri au fost doua: primul, in al doilea weekend al lui septembrie, cand dr. B. mi-a zis sa ma internez totusi o zi-doua in spital, avand in vedere durerile de burta care nu ma mai lasau, chit ca la 2 controale totul arata normal. Am stat, deci, la spital, si a fost nasol, dar, din fericire, n-aveam nimic mai mult decat niste penibile gaze, care faceau concurenta presiunii restului chestiilor de la mine din burta si nu ma lasau sa stau pe nici o parte decat pe spate.
Cel de-al doilea reality check a venit acum 2 zile, cand Luiza a nascut pe nepusa masa, cu o luna mai devreme, ceea ce a transformat toata aventura asta in trei (gravide) intr-o treaba cat se poate de palpabila, nu doar teoretica si in capul meu. Era chiar in ziua in care Ciuly a hotarat sa luam totusi patutul de la IKEA, sa fie acolo. Iar Alexa a fugit si ea, intr-un suflet, tot intr-acolo sa si-l cumpere, imediat ce a auzit de Luiza. Fetele-s bine acum, iar Ciuly s-a dus cu proaspatul tata la targul de bebelushi, sa ia carucior fetii noastre. Care, dupa cum se vede, se va naste bine si la termen, adica cel mai devreme la sfarsitul saptamanii viitoare, si mai probabil insa, dupa 1 octombrie.

No news, good news

...ca mare lucru n-am mai facut si nici nu s-a mai intamplat. E posibil sa fi simtit primele miscari, dar huiduma cum sunt, nu-s prea sigura. Nici nu sunt foarte nerabdatoare deocamdata, este un alt lucru straniu, imi inchipui un fel de relatie ca a lui Münchhausen cu crocodilul intors pe dos. Sau ca-n Dreamcatcher, cu alienii aia care... eew, nevermind. Mi-a cam crescut pofta de mancare, si nu-i a buna, avand in vedere stilul in care iau in mod normal in greutate, daramite acum. Am inceput sa devin tot mai greoaie (nu stiu ce grasa eram eu pana acum, ca faceam tot felul de giumbuslucuri fara sa ma resimt), de abia ma intorc de pe o parte pe alta in pat, daramite sa ma mai si ridic din el (porcarie de paturi moderne si ingrozitor de joase, acum as avea nevoie de un pat din ala sasesc, de sa mi se balangane picioarele cand ma asez pe marginea lui. O sa gasim noi o solutie. Altfel, azi ne-am plimbat putin prin magazine de mobila sa ne uitam cam ce se da, dar sunt inca total nelamurita, si la ce faliti suntem deocamdata, copilul asta o sa doarma intr-un cos ca Moise. Dar o sa aiba camera cu termopane si usa noua, ceea ce nu-i de colo.
Din pacate am cam rarit-o cu plimbarile pe jos pana la scoala, folosesc doar drumul de intors si doar de 2 ori pe saptamane, in rest cu masina sau autobuzul, dupa episodul ala de acum 2 saptamani, cand am ramas fara aer langa hotelul Novotel, de a trebuit sa ma sprijin intr-un stalp cateva minute ca sa nu cad jos.
Foarte stranii reactii are corpul meu, nu-l mai recunosc deloc, deloc. Iar acum, colac peste pupaza, mi s-a umflat un deget, am facut o infectie destul de nasoala (si asta din cauza domnului, care tot face misto de mine ca-s prea ipohondra, deci cand mi-a intrat gogeamitea aschia in deget n-am mai zis nici pas, am dat cu spirt si am sperat sa-mi treaca). Acum, cu 3 saptamani mai tarziu, am facut panaritiu care trebuie operat (a se citi taiat buricul degetului si evacuat puroiul) si se pare ca n-am voie sa-mi faca anestezie, ci doar o racire a degetului cu nu stiu ce super spray. Oricum trebuie sa ma antrenez pentru dureri hardcore, deci yay for masochism.

Hormonale

Am niste reactii in ultima vreme, de parca am din nou 15 ani si sunt in razboi cu lumea rea. M-a intors pe dos ieri o prieteno-cunostinta care ne-a sunat sa ne anunte ca e insarcinata in 6 saptamani (The audacity: sa mai fie cineva insarcinat din cercul meu de cunoscuti si sa mai si bata toba pe tema asta inaintea mea!). Bai, si am plans, dar am plans de salta camesa pe mine, care vroiam si eu sa fiu speciala, macar de data asta, sa am si eu ceva al meu, unic si nemaivazut. Domnul a fost minunat, m-a mangaiat pe crestet ("ho, nebuno") si mi-a zis ca nu-mi face nimeni concurenta, ca nici n-ar putea, pentru ca o sa fiu cea mai minunata mama din lume. Ca o sa fiu the bad cop, dar ca tocmai asta o sa ma faca pe mine cea mai tare si pe copilul nostru cel mai educat de pe Calea Lactee. Multumesc, domnule, de aceea v-am si luat, sa va tie Domnul intreg si cu mintile la un loc, ca, din partea mea, sunt sigura ca o sa se mai intample deraieri de genul acesta. Bineinteles, azi de dimineata eram mortified de rusine, am baiguit ceva si m-am apucat de diverse, pe care iar nu le-am dus pana la bun sfarsit pentru ca am puterea de concentrare a lui Bubu, catelul no. 2 (care n-are niciun fel de putere de concentrare :).

Atac de panica

Ce ma enerveaza in toata situatia asta este ca medicii care au grija de mine sunt atat de buni incat au devenit probabil blazati si nu se mai obosesc sa-mi explice la ce sa ma astept. Pe chestia asta, am apelat la sfantul Google, si prost am facut, pentru ca deja sunt relativ ipohondra, deci terenul pentru paranoia este deosebit de fertil. In fine, nu m-as fi ambalat daca de ieri-alaltaieri degetele nu mi s-ar fi facut ca niste carnati incat ieri seara a trebuit sa imi scot verigheta ca sa nu trebuiasca sa o tai. Iar azi, dupa ce am facut putin masaj (pentru am niste dureri de spate si ma gandeam ca mai si drenez ceva lichide din corp), stateam de vorba cu N. si la un moment dat dau sa-mi trag nasul, si cand iau un servetel imi dau seama ca de fapt imi curgea sange din nas destul de abundent, chestie care nu mi se intampla niciodata. Drept pentru care, toata medicina absolvita pe www mi s-a derulat prin fata ochilor si am hotarat ca probabil ca am tensiune, pentru ca stiam ca nasul e ca o supapa, nu? L-am pus pe domn sa-l sune pe dr. P care cred ca incepe incet-incet sa isi dea seama in ce s-a bagat, care i-a zis sa ma calmez ca-i un simptom clasic si ca o sa-mi treaca si 'lasamanpacedepsihoceesti' (ma rog, n-a zis asta, dar asa imi suna mie, careia i se pare mereu ca deranjeaza lumea). Ca sa imi linistesc cu totul atacul de panica l-am trimis totusi pe sus-numitul domn la o farmacie sa-mi ia un tensiometru, si care a aratat 12 cu 7, adica tensiunea mea normala. Doamne ajuta, ce o sa ma fac inca 7 luni de-acum incolo? La ce chestii absolut normale sa ma mai astept, ca de abia acum - cand stiu ce si cum - am identificat si chestia asta pe net ca fiind printre principalele manifestari ale sarcinii (si trebuie sa ma astept la repetiruri, shitfirar, o sa fie interesant la ore...)

Ameteli si alte bucurii

Ma apucasem ieri seara sa-ti povestesc cum ma ia pe mine ameteala cand ma uit in jos si in dreapta-jos, dar s-a intamplat ceva cu browser-ul, a trebuit sa-l restartez, dupa care mi-a fost lene sa mai rescriu ce scrisesem initial. Nu stiu daca e tot un simptom al sarcinii sau pur si simplu am zacut alaltaieri si rasalaltaieri prea cu sarg si cu gatul stramb proptit pe manerul canapelei. In fine, nu pot sa-mi dau cu nimic, l-am pus pe producator sa ma maseze, mi-a dizlocat usor coloana, altfel sunt bine, multumesc. Mi-a trecut si usoara febra pe care am avut-o in ultimile 2 zile. A trebuit sa iau in doua seri consecutive cate o pastila de Paracetamol. Am mai primit, in sfarsit, si un termometru competent si electronic de la Chicco, deci nu mai trebuie sa-mi luxez incheietura mainii ca sa-l resetez pe cel stil vechi cu mercur. Acum imi doresc un aparat de masurat tensiunea.
Pe domnul de care vorbeam mai sus l-a luat gura pe dinainte si i-a zis mamei lui, asa ca ieri seara am putut sa imi dau si eu drumul la gura, dar fara mare folos, n-am aflat mare lucru. Azi mergem la mama la masa cu totii si saraca va fi singura care nu stie, dat fiind ca sor-mea a aflat prima, iar N., cum am zis, a fost informata ieri. Imi pare rau, mi se pare ca o tradez, dar cunoscand-o, ii fac un bine, prefer sa nu o agit pana nu va fi cazul sa o agit.

Dr. P

Azi am fost la medicul de familie, ma programasem inca de pe vremea in care nu stiam de cele 2 linii, aveam o jena in dreapta, sub coaste, se vede ca e colecistul, dar nimic grav si oricum n-am voie de pe acum sa iau nimic. Parea realmente emotionat dr. P., mi-a fost pediatru si m-a crescut intreaga pana acum. De abia martea urmatoare ma duc la ginecolog, dr. B., tot fost coleg de-al tatei, prieten de familie si nas de botez, din generatia veche, bine totusi ca am mai prins-o, nu am prea mare incredere in generatia tanara de medici.
Am niste crampe dubioase in zona uterului si ovarelor, cu totul diferite de cele de la ciclu, dr. P. spune ca asta-i uterul care creste. De la marimea unei nuci, acum ar trebui sa fie cam cat o mandarina. In plus, am o usoara greata permanenta, imi trebuie insa mancare ca sa suplinesc tigarile pe care le-am aruncat in momentul in care am citit rezultatul de pe testul de sarcina. Pe mama, cica, sa n-o anunt decat dupa ce confirma dr. B. Ce-i drept, sunt cam indoita de felul in care o sa reactioneze. N. va fi sigur foarte fericita, la fel si V., desi ea deja e "testata". Cat despre bunici - ei o sa se topeasca... Sper doar sa nu-i loveasca pe nici unii damblaua.