Et voila!

Eva Maria, nascuta pe 30 septembrie 2011 la Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti la ora 11.45 a.m., 3700 g, 49 cm, 3 cm de par negru ("bebe cu peruca"), Apgar 9 la 1 minut, Apgar 10 la 5 minute - cezariana cu anestezie generala:

Recapitulare de septembrie

...pentru ca am fost admonestata pentru faptul ca tocmai acum, cand se impute treaba, nu am mai scris nimic.
Pana la jumatatea lunii am cam dat bezmetica din toate membrele, ca un gandac intors cu burta in sus. Am descoperit problema cu zaharul, care, din fericire, s-a rezolvat temporar doar cu dieta (adica nu a mai fost necesar sa imi injectez insulina). Pe chestia asta am mancat doar te miri ce, branza de vaci, branza Fagaras, cas si iarba, de am slabit vreo 2-3 kile, ceea ce duce totalul kilelor acumulate in aproape 9 luni de sarcina la formidabila cifra de 4. Incredibil. Katze cantareste sigur cam tot pe atat, plus angaralele ce-o insotesc inca o data pe atat, o sa ies mai slaba din sarcina decat am intrat.
Dupaia a trebuit sa constat cu amaraciune ca iar mi s-au intors atacurile de anxietate. Mi se sufla din offsaid ca e normal in ultima luna, dar eu am stomacul facut ghem 24 din 24, si din cand in cand raman fara aer, moarta de frica.
Dr. B. a hotarat ca, in conditiile greutatii, miopiei, diabetului si (mai nou) al tensiunii usor crescute, copilul va trebui scos (ce nu-mi place cuvantul asta!) prin cezariana, fapt generator de tot soiul de scenarii apocaliptice in mintea mea odihnita si hiperactiva. Incerc sa-mi spun de 100 de ori pe zi ca e rutina-rutina-rutina, si n-o sa mor-mor-mor, dar piticul de pe creier e posomorat si n-are chef de autostimulare.
Reality-check-uri au fost doua: primul, in al doilea weekend al lui septembrie, cand dr. B. mi-a zis sa ma internez totusi o zi-doua in spital, avand in vedere durerile de burta care nu ma mai lasau, chit ca la 2 controale totul arata normal. Am stat, deci, la spital, si a fost nasol, dar, din fericire, n-aveam nimic mai mult decat niste penibile gaze, care faceau concurenta presiunii restului chestiilor de la mine din burta si nu ma lasau sa stau pe nici o parte decat pe spate.
Cel de-al doilea reality check a venit acum 2 zile, cand Luiza a nascut pe nepusa masa, cu o luna mai devreme, ceea ce a transformat toata aventura asta in trei (gravide) intr-o treaba cat se poate de palpabila, nu doar teoretica si in capul meu. Era chiar in ziua in care Ciuly a hotarat sa luam totusi patutul de la IKEA, sa fie acolo. Iar Alexa a fugit si ea, intr-un suflet, tot intr-acolo sa si-l cumpere, imediat ce a auzit de Luiza. Fetele-s bine acum, iar Ciuly s-a dus cu proaspatul tata la targul de bebelushi, sa ia carucior fetii noastre. Care, dupa cum se vede, se va naste bine si la termen, adica cel mai devreme la sfarsitul saptamanii viitoare, si mai probabil insa, dupa 1 octombrie.

Recolta de octombrie, care va fi de fapt de septembrie

...ca asa ne-a zis dr. B la ultima vizita. Pe 6 septembrie va fi urmatoarea intalnire, bebelina are deja 2600 g, e mai mare cu aproape 2 saptamani decat varsta calculata cu calendarul. Am fost scoasa de pe Aspenter, probabil ca in vederea nasterii iminente (brrrr), cine-mi explica si mie, nu stiu. Municipalul inca nu s-a deschis, dar cica vom avea consultatii si acolo, deci voi avea timp de acomodare, macar putin. In continuare mi se cam rupe de nastere, nu prea inteleg how come, cunoscandu-ma, poate si-a facut, in sfarsit, efectul magneziul. Altfel, sunt cam parasita, asa... Domnul a devenit chiar agasant cum i se frange lui ca eu nu pot dormi, ca bebe Eva se invarte furios prin burta, iar el n-are nici cea mai mica curiozitate sa vada, sa puna mana, sa se intereseze, sa nu mai vorbim ca trebuie sa ma rog de el sa imi dea o mana sa-mi ridic corpul de balena de pe canapea sau din scaunul de masina. Ma descurc, nu-i vorba, dar dureaza aproximativ 15 minute pana ma mobilizez. Asta e, sa speram ca dupa ce se materializeaza copilul va fi mai interesat. Daca nu... well, I'm kinda screwed.

S(h)atra

Au trecut 3 zile de cand ne-am mutat la mama, pentru ca la noi trebuie sa inceapa renovarea. Bineinteles ca din vorba-n vorba si dintr-una intr-alta ajungem sa reconstruim casa, dar sper din tot sufletul sa fie cum trebuie, chiar daca nu neaparat asa cum imi place. Se desfiinteaza biroul meu si nemaipomenita mea biblioteca intinsa pe doi pereti, din parchet si pana in tavan si se infiinteaza Eva-land, cu pereti galben-pai si perdelute verde-praz, cu prognozate papadii pictate (sau lipite, ca-i mai sigur efectul). Am comandat usi si ferestre noi, drept pentru care toata casa va trebui rezugravita. Domnul s-a jucat cu doi prieteni buni de-ai nostri care si-au imprumutat carcile ca sa il ajute sa stranga mobila si pare sa fi iesit treaba foarte buna, m-a dus ieri, dupa scoala, in vizita acolo ca sa-mi arate. Era mandru, iubitul meu, de ce ordine brici a facut. Nu vreau sa ma gandesc ce haos este in garaj, l-om rezolva la un moment dat.
Aici e ok deocamdata, am hotarat sa stam in casa mea din tenebre, prima mea casa semi-independenta, deci am un loc unde sa ma retrag. Am facut si niste meditatii, ma fac ca mai traduc, desi nu-s in stare sa ma concentrez la computer mai mult de 2 ore legate, si as dormi in continuare mai mereu.
Pisica misca tot mai aprig, incerc sa-l fac pe domn sa ma pipaie pe burta mai mult, dar deocamdata e destul de putin interesat, zice ca de abia asteapta sa faca asta cand se naste, nu acum. Eu nu cred ca are vreo importanta ce face acum, poate sa urle la ea prin burta mea, n-are nici o relevanta. Poate doar pentru el. Eu ii zic tot mai des pe nume, m-am obisnuit deja cu el si nu cred ca as putea sa-i zic altfel. Si ii cant melodia preferata a tatei, chiar daca nu-i stiu toate versurile, dar asa o sa aiba si ea Opa, cel mai Opa dintre Opas.

...si prima ei poza, kind-of

(c) dr. AS, azi pe la pranz, la Anima. Daca nu eram asa grasa, poate se vedeau mai multe si mai clare, dar ne multumim cu orice veste pozitiva. Totul e ok.

Prima ei carte

Victorii mici si mari

Da, m-am mai linistit (putin), pentru ca ieri am vazut bebelina la ecografie si era bine (si era tot bebelina, nu-i crescuse o puta intre timp). Acum DPN-ul este pe 3 octombrie, deci in ritmul asta intram in septembrie (no problem there, numai ca as prefera sa nu fie Fecioara). Degetul meu, dupa ce a ajuns la chirurg (dupa ce, anterior, fusese parlit la dermatolog - prost), a fost tinut o saptamana in atela ca sa se dezumfle si a trebuit sa inghit un antibiotic, dar cu toate astea ieri, in prima zi fara atela, iar a scurs puroi, ceea ce ma face sa ma urc pe pereti, si de data asta nu de spaima, ci de enervare - chiar sunt toti doctorii incompetenti, sau dau eu numai de ei? Adica, pe buna, ce zgaiba e aia care nu se vindeca intr-o luna si jumatate dupa toate interventiile pamantului? De taiat n-a vrut (inca) sa ma taie, toti se feresc de mine ca-s gravida ca de leprosi, dar cred ca voi cere la consultul viitor clar sa o terminam odata, ca chiar am nevoie de degetul asta pe viitor.
Pana una alta, azi voi trece si pe la psiholog, sa ma invete putin sa ma descurc cu "noua eu", in ultimile cateva saptamani avand cateva mini- si maxi- atacuri de panica, de m-am saturat. Nu sunt foarte convinsa ca va ajuta cu ceva, dar treaca, sa o facem si pe asta. Era o tipa de la cursurile mele, psiholoaga, cu care mi-ar fi placut sa lucrez, dar suntem evident in conflict de interese, asa ca asta e, ma duc la nenea asta, sa vedem ce-o intelege dintr-o femeie gravida body-dismorfica cu crize de anxietate traduse in bulimie si carti despre moarte.

It's a girl!

(probably) :)

No news, good news

...ca mare lucru n-am mai facut si nici nu s-a mai intamplat. E posibil sa fi simtit primele miscari, dar huiduma cum sunt, nu-s prea sigura. Nici nu sunt foarte nerabdatoare deocamdata, este un alt lucru straniu, imi inchipui un fel de relatie ca a lui Münchhausen cu crocodilul intors pe dos. Sau ca-n Dreamcatcher, cu alienii aia care... eew, nevermind. Mi-a cam crescut pofta de mancare, si nu-i a buna, avand in vedere stilul in care iau in mod normal in greutate, daramite acum. Am inceput sa devin tot mai greoaie (nu stiu ce grasa eram eu pana acum, ca faceam tot felul de giumbuslucuri fara sa ma resimt), de abia ma intorc de pe o parte pe alta in pat, daramite sa ma mai si ridic din el (porcarie de paturi moderne si ingrozitor de joase, acum as avea nevoie de un pat din ala sasesc, de sa mi se balangane picioarele cand ma asez pe marginea lui. O sa gasim noi o solutie. Altfel, azi ne-am plimbat putin prin magazine de mobila sa ne uitam cam ce se da, dar sunt inca total nelamurita, si la ce faliti suntem deocamdata, copilul asta o sa doarma intr-un cos ca Moise. Dar o sa aiba camera cu termopane si usa noua, ceea ce nu-i de colo.
Din pacate am cam rarit-o cu plimbarile pe jos pana la scoala, folosesc doar drumul de intors si doar de 2 ori pe saptamane, in rest cu masina sau autobuzul, dupa episodul ala de acum 2 saptamani, cand am ramas fara aer langa hotelul Novotel, de a trebuit sa ma sprijin intr-un stalp cateva minute ca sa nu cad jos.
Foarte stranii reactii are corpul meu, nu-l mai recunosc deloc, deloc. Iar acum, colac peste pupaza, mi s-a umflat un deget, am facut o infectie destul de nasoala (si asta din cauza domnului, care tot face misto de mine ca-s prea ipohondra, deci cand mi-a intrat gogeamitea aschia in deget n-am mai zis nici pas, am dat cu spirt si am sperat sa-mi treaca). Acum, cu 3 saptamani mai tarziu, am facut panaritiu care trebuie operat (a se citi taiat buricul degetului si evacuat puroiul) si se pare ca n-am voie sa-mi faca anestezie, ci doar o racire a degetului cu nu stiu ce super spray. Oricum trebuie sa ma antrenez pentru dureri hardcore, deci yay for masochism.

Totul e ok

Am fost pana la urma miercurea trecuta la dr. AS la ecografia morfo-fetala de primul trimestru, pe care am coroborat-o cu biochimia pentru dublu test. Rezultatele sunt bune, piticul creste si este extrem de zappelig (a trebuit sa trecem de la eco normala la transvaginala *dang-it*, pentru ca nu statea locului sa fie masurat. Dupa care a adormit si a trebuit trezit cu bobarnace in burta mea). Ne-am distrat. In fine, mi-a luat si sange, astept acum rezultatele. Avand in vedere rezultatele de pana acum, zbantuila va fi sigur bine.
Pe mine, in schimb, ma cam sacaie zona uterului - tugging and pulling -, cresc tot felul de chestii inauntru care imi dau oaresce crampe, normale, se pare. Azi m-a pufnit plansul din senin, imi curgeau ochii pur si simplu si salta camesa pe mine. Exista si un vag context, dar doar vag. E o perioada cel putin interesanta.
Poza n-am, ca dr. AS a facut unele de 2 lei, si nu vede nimic.