Recapitulare de septembrie

...pentru ca am fost admonestata pentru faptul ca tocmai acum, cand se impute treaba, nu am mai scris nimic.
Pana la jumatatea lunii am cam dat bezmetica din toate membrele, ca un gandac intors cu burta in sus. Am descoperit problema cu zaharul, care, din fericire, s-a rezolvat temporar doar cu dieta (adica nu a mai fost necesar sa imi injectez insulina). Pe chestia asta am mancat doar te miri ce, branza de vaci, branza Fagaras, cas si iarba, de am slabit vreo 2-3 kile, ceea ce duce totalul kilelor acumulate in aproape 9 luni de sarcina la formidabila cifra de 4. Incredibil. Katze cantareste sigur cam tot pe atat, plus angaralele ce-o insotesc inca o data pe atat, o sa ies mai slaba din sarcina decat am intrat.
Dupaia a trebuit sa constat cu amaraciune ca iar mi s-au intors atacurile de anxietate. Mi se sufla din offsaid ca e normal in ultima luna, dar eu am stomacul facut ghem 24 din 24, si din cand in cand raman fara aer, moarta de frica.
Dr. B. a hotarat ca, in conditiile greutatii, miopiei, diabetului si (mai nou) al tensiunii usor crescute, copilul va trebui scos (ce nu-mi place cuvantul asta!) prin cezariana, fapt generator de tot soiul de scenarii apocaliptice in mintea mea odihnita si hiperactiva. Incerc sa-mi spun de 100 de ori pe zi ca e rutina-rutina-rutina, si n-o sa mor-mor-mor, dar piticul de pe creier e posomorat si n-are chef de autostimulare.
Reality-check-uri au fost doua: primul, in al doilea weekend al lui septembrie, cand dr. B. mi-a zis sa ma internez totusi o zi-doua in spital, avand in vedere durerile de burta care nu ma mai lasau, chit ca la 2 controale totul arata normal. Am stat, deci, la spital, si a fost nasol, dar, din fericire, n-aveam nimic mai mult decat niste penibile gaze, care faceau concurenta presiunii restului chestiilor de la mine din burta si nu ma lasau sa stau pe nici o parte decat pe spate.
Cel de-al doilea reality check a venit acum 2 zile, cand Luiza a nascut pe nepusa masa, cu o luna mai devreme, ceea ce a transformat toata aventura asta in trei (gravide) intr-o treaba cat se poate de palpabila, nu doar teoretica si in capul meu. Era chiar in ziua in care Ciuly a hotarat sa luam totusi patutul de la IKEA, sa fie acolo. Iar Alexa a fugit si ea, intr-un suflet, tot intr-acolo sa si-l cumpere, imediat ce a auzit de Luiza. Fetele-s bine acum, iar Ciuly s-a dus cu proaspatul tata la targul de bebelushi, sa ia carucior fetii noastre. Care, dupa cum se vede, se va naste bine si la termen, adica cel mai devreme la sfarsitul saptamanii viitoare, si mai probabil insa, dupa 1 octombrie.

Amestecate

Am trecut deja de 2 saptamani de cand stam la mama, e mai putin rau decat ma asteptam, asta pentru ca am inceput sa lasam toate cate un pic de la noi. Afara e o caldura sinistra, care in weekend m-a adus prematur acasa de la o plimbare pana la Letca. Mi se umflasera picioarele ca niste cozonaci in tavi inainte de Craciun, drept pentru care am mai avut o tentativa de AdP, pe care insa am reusit sa o controlez, de bine, de rau. Seara mi se dezumflasera picioarele la loc, dar a doua zi de dimineata mi-am scos preventiv verigheta si am pus-o bine, o sa mi-o pun inapoi dupa ce nasc, cand toate (cica) isi revin miraculos la situatia mai mult sau mai putin initiala.
Uite, chiar acum cand scriu, pitica face fitness la mine in burta. E foarte activa in ultima vreme, ieri am pus un CD cu Beatles de mi-a topait dup-aia 3 ore incontinuu. Nu stiu daca de nervi sau apreciere, o sa mai incerc azi cu Creedence :).
Altfel, e mult mai bine. Continui sa imi pastrez "silueta" (oscilez intre 4 si 5 kg luate in toate lunile de sarcina) si sper ca la sfarsitul celor noua luni sa nu fie mai mult de 7. Asta ar insemna ca ma intorc acasa cu minunata greutate de la care am plecat, si sper ca la sfarsitul anului sa mai scap de vreo 10 kg. Ceea ce e destul de posibil, avand in vedere schimbarile de lifestyle.
Intre timp ma gandesc tot mai mult la nastere, intr-un mod parca mai putin dramatic decat pana mai ieri (incep sa imi doresc sa nasc odata si sa ne vedem de viata noastra in continuare, asa cum o fi si cum s-o schimba).
Acasa la noi renovarea e in toi, totul pare sa mearga foarte bine, domnul se ocupa de toate, iar eu il iau la 3 pazeste daca mi se pare ca ceva nu-i coser. Pana acum ne-au instalat geamurile noi, iar zugravul si echipa lui au inceput reparatiile, ba chiar au zugravit pe ici pe colo.
Bineinteles ca ma lovesc parca tot mai mult de oameni care isi boteaza copiii Eva Maria, de parca ar fi singurul nume (sau combinatie) care exista pe aceasta planeta, si cum de nu s-au gandit pana acum la el...? Ciuly zice ca-i sindromul Golfulica, testat pe propria noastra piele: daca acum 5 ani nici nu stiam cum arata, imediat cum ni l-am luat am inceput sa-l vedem pe toate drumurile. Pe de alta parte, n-ar fi cam cretin sa zic "pe a noastra o cheama Eva" si sa mi se raspunda din cele 4 colturi "si pe-a mea", "si pe-a mea". Cu toate acestea, nu vad ce altceva i s-ar potrivi. Daca nimanui nu-i place Vera (de ce nu, n-am inteles), va trebui sa ne obisnuim cu ideea ca mai sunt si altii ca ai nostri. Ca doar eu n-oi fi fost singura Irina Maria (desi Ioana cred ca a fost singura Ioana Manuela :)).

Mama

Mama nu vrea sa-i zicem Oma, nici Nana, ci in tot felul de moduri aiuristice, care, crede-ma, n-au absolut nici un sort de izbanda. Prevad ca daca Eva o sa-i zica Caca, o sa fie cat se poate de multumita :) si va trebui si noi sa-i zicem la fel pana in vecii vecilor.
Zilele sunt parca mai pline in Geniului decat in Perlea, chit ca a trecut deja o saptamana si renovarile tot nu au inceput. Stam cu totii dupa faimoasele geamuri, si cum ele nu sunt inca gata, totul e pe stand-by. Totul e bine, doar sa nu ajungem totusi, daca se poate, cu bebe la demisol.
Pe mine ma mai apuca din cand in cand gandurile negre, respir insa adanc din burta si imi deturnez atentia, iar de joia trecuta nu am mai avut nici o problema semnificativa. Am vazut doar ca ma apuca ingrijorarea atunci cand citesc ceva mai nasol legat de sarcina sau de nastere pe forumuri sau in ziare (sau cand ma uit, de exemplu, la 12 noaptea la un maraton Dr. G pe Discovery ID, dar asa imi trebuie, daca nu imi pot invinge curiozitatea asta macabra). Concluzia e ca ar trebui sa ma abtin sa ma uit la asa ceva si sa ma ocup doar de desene animate si de planuri pentru camera pisicii. E mai bine totusi, parca am mai prins putere (nu fizica, aia e in scadere vertiginoasa, ma transform intr-o balega).
Si trebuie sa ma hotarasc cam cum as vrea sa nasc. Incertitudinea nu-i prietena mea cea mai buna.