Recapitulare de septembrie

...pentru ca am fost admonestata pentru faptul ca tocmai acum, cand se impute treaba, nu am mai scris nimic.
Pana la jumatatea lunii am cam dat bezmetica din toate membrele, ca un gandac intors cu burta in sus. Am descoperit problema cu zaharul, care, din fericire, s-a rezolvat temporar doar cu dieta (adica nu a mai fost necesar sa imi injectez insulina). Pe chestia asta am mancat doar te miri ce, branza de vaci, branza Fagaras, cas si iarba, de am slabit vreo 2-3 kile, ceea ce duce totalul kilelor acumulate in aproape 9 luni de sarcina la formidabila cifra de 4. Incredibil. Katze cantareste sigur cam tot pe atat, plus angaralele ce-o insotesc inca o data pe atat, o sa ies mai slaba din sarcina decat am intrat.
Dupaia a trebuit sa constat cu amaraciune ca iar mi s-au intors atacurile de anxietate. Mi se sufla din offsaid ca e normal in ultima luna, dar eu am stomacul facut ghem 24 din 24, si din cand in cand raman fara aer, moarta de frica.
Dr. B. a hotarat ca, in conditiile greutatii, miopiei, diabetului si (mai nou) al tensiunii usor crescute, copilul va trebui scos (ce nu-mi place cuvantul asta!) prin cezariana, fapt generator de tot soiul de scenarii apocaliptice in mintea mea odihnita si hiperactiva. Incerc sa-mi spun de 100 de ori pe zi ca e rutina-rutina-rutina, si n-o sa mor-mor-mor, dar piticul de pe creier e posomorat si n-are chef de autostimulare.
Reality-check-uri au fost doua: primul, in al doilea weekend al lui septembrie, cand dr. B. mi-a zis sa ma internez totusi o zi-doua in spital, avand in vedere durerile de burta care nu ma mai lasau, chit ca la 2 controale totul arata normal. Am stat, deci, la spital, si a fost nasol, dar, din fericire, n-aveam nimic mai mult decat niste penibile gaze, care faceau concurenta presiunii restului chestiilor de la mine din burta si nu ma lasau sa stau pe nici o parte decat pe spate.
Cel de-al doilea reality check a venit acum 2 zile, cand Luiza a nascut pe nepusa masa, cu o luna mai devreme, ceea ce a transformat toata aventura asta in trei (gravide) intr-o treaba cat se poate de palpabila, nu doar teoretica si in capul meu. Era chiar in ziua in care Ciuly a hotarat sa luam totusi patutul de la IKEA, sa fie acolo. Iar Alexa a fugit si ea, intr-un suflet, tot intr-acolo sa si-l cumpere, imediat ce a auzit de Luiza. Fetele-s bine acum, iar Ciuly s-a dus cu proaspatul tata la targul de bebelushi, sa ia carucior fetii noastre. Care, dupa cum se vede, se va naste bine si la termen, adica cel mai devreme la sfarsitul saptamanii viitoare, si mai probabil insa, dupa 1 octombrie.

Daca n-am mai scris de ceva vreme...

...este pentru ca lucrurile s-au mai asezat. La ecografia morfologica de trimestrul al II-lea (de unde provine si poza din postul anterior) totul arata ok, poate cu aceleasi mici devieri nesemnificative la arterele uterine, de care mi s-a spus sa nu ma ingrijorez, dar sa ma hidratez calumea, ceea ce incerc sa fac.
Altfel, am fost destul de bine, cu exceptia iesitului afara. Acum, nu stiu care o fi explicatia: aia simpla ar fi ca a devenit brusc ingrozitor de cald si de umed si ma sufoc, drept pentru care creierul meu da comanda de intrat in panica. Am patit chestia asta de cateva ori in ultima luna, drept pentru care mi-am rugat putinii cursanti pe care ii mai am la ore sa vina la mine acasa, ceea ce au si facut. Cel putin pana la 1 iulie va merge solutia asta, dupa aceea insa va fi mai greu, pentru ca intram in renovare, deci trebuie sa ma intorc la scoala, cu taxi, cu Ciuly, oricum, dar nu pe jos.
La ultimul control mi-au gasit si un col cam scurtat, drept pentru care trebuie sa stau relativ teapana si linistita, fara sport, sex sau miscari bruste, desi tare mi-ar mai fi placut sa mai merg la bazin, acum ca mi s-a vindecat, in sfarsit, degetul. In casa o iau usor usor razna, ieri seara mi s-a facut rau in timp ce plimbam cateii (eram cu domnul), iar de dimineata m-am trezit cu o stare foarte apropiata mahmurelii, care, in loc sa fie tratata cu ochiuri si ketchup ca pe vremuri, a fost negociata din nou cu luat de tensiune si criza de anxietate. Dupa masa voi ajunge la psiho, poate de data asta imi da si mie niste sfaturi de iesit din galeata. Iar de vineri pana duminica e musai sa iesim putin din Bucuresti, macar pana la Bran daca nu alta parte, nu mai suport casa asta.

Victorii mici si mari

Da, m-am mai linistit (putin), pentru ca ieri am vazut bebelina la ecografie si era bine (si era tot bebelina, nu-i crescuse o puta intre timp). Acum DPN-ul este pe 3 octombrie, deci in ritmul asta intram in septembrie (no problem there, numai ca as prefera sa nu fie Fecioara). Degetul meu, dupa ce a ajuns la chirurg (dupa ce, anterior, fusese parlit la dermatolog - prost), a fost tinut o saptamana in atela ca sa se dezumfle si a trebuit sa inghit un antibiotic, dar cu toate astea ieri, in prima zi fara atela, iar a scurs puroi, ceea ce ma face sa ma urc pe pereti, si de data asta nu de spaima, ci de enervare - chiar sunt toti doctorii incompetenti, sau dau eu numai de ei? Adica, pe buna, ce zgaiba e aia care nu se vindeca intr-o luna si jumatate dupa toate interventiile pamantului? De taiat n-a vrut (inca) sa ma taie, toti se feresc de mine ca-s gravida ca de leprosi, dar cred ca voi cere la consultul viitor clar sa o terminam odata, ca chiar am nevoie de degetul asta pe viitor.
Pana una alta, azi voi trece si pe la psiholog, sa ma invete putin sa ma descurc cu "noua eu", in ultimile cateva saptamani avand cateva mini- si maxi- atacuri de panica, de m-am saturat. Nu sunt foarte convinsa ca va ajuta cu ceva, dar treaca, sa o facem si pe asta. Era o tipa de la cursurile mele, psiholoaga, cu care mi-ar fi placut sa lucrez, dar suntem evident in conflict de interese, asa ca asta e, ma duc la nenea asta, sa vedem ce-o intelege dintr-o femeie gravida body-dismorfica cu crize de anxietate traduse in bulimie si carti despre moarte.

Bineinteles ca m-am speriat ingrozitor

A trebuit, spuneam, sa-mi fac niste analize foarte scumpe care sa-mi stabileasca profilul genetic de trombofilie + analiza situatiei actuale. In fine, au iesit, si nu au fost spectaculoase (desi, ca s-o spunem pe-a dreapta, n-au fost nici prea proaste). Drept pentru care m-am speriat groaznic de n-am putut fi consolata decat dupa vreo 2 zile in care am stat acasa gandindu-ma la ce-i mai rau pentru toata lumea implicata (bebe ramas fara mancare in burta si eu cu un tromb care o ia in sus pe Siret si-mi da atac cerebral or something). Dupa ce m-am consultat insa cu 3 medici - dr. B. - care mi-a dat de la bun inceput vestea proasta si m-a bagat pe o pastila de Aspenter pe zi, pentru ca (citez) "nu-i inca cazul de heparina" -, dr. F. (da, e nou in lista) si Ro. (dr. Ro :), ca-i cardioloaga pana la urma, si-mi stie si istoricul de atacuri panicoase - m-am mai relaxat, dupa care chiar mi s-a fixat in minte ca Aspenter chiar e apa de ploaie, nu-i nimic grav. Dar, bineinteles, acum interpretez toate semnele ciudate ca semne de trombofilie (am o durere la picior, ma tine cumva, daca cumva...). De abia astept sa merg la urmatoarea ecografie, chiar daca mai am de asteptat aproape 2 saptamani, dupa cum mi-a comandat dr. B. Dup-aia urmeaza morfologica de 22 de saptamani unde vom vedea ca balerina (la ce plimbari ritmate imi face prin burta) e bine si doar ma-sa-i nebuna de legat.
Pe scurt, ca dadusem iar in niste crize de sperietura ingrozitoare: am vorbit sa ma duc la un psiholog care sa ma invete sa ma relaxez sau whatever, sa nu o mai iau asa de in rau, ca in mod evident nu-i in regula. Cu mama incerc sa ma impac, parca a mers mai bine avand in vedere ca ieri si alaltaieri am mers la ea si ne-am vaicarit una alteia. Iar saptamana viitoare lansam cartea. Deci totul spre bine...

Noi batai de cap

...ca sa nu ma plictisesc. Se leaga de postul trecut, dar eram prea incantata ca am identificat alienutzul ca sa mai vorbesc si de asta. Dar cum acum e luni, deci ziua internationala a pesimismului, iata ce am mai gasit la ecografie (tot joi, cand am aflat ca pare fetita): un mic lac vascular placentar, adica o zona in care stagneaza sangele, drept pentru care... PANICA! (desi, zic ei, n-am de ce, dar ma stii). Si, iar analize, de data asta de aproape 200 de Euro bucata, si acum iar stau ca pe ace. Se vede ca o data la o luna-doua trebuie musai sa ma isterizez. Din ce mi-a zis dr. Google, treaba nu-i mare chestie, nici in cazul in care respectivul lac ar fi mai mare, nici daca ar fi mai multe, dar mie tot imi tiuie in cap alerta de trombofilie (ca pentru asta erau analizele), iar perspectiva de a trece pe anticoagulante pe o perioada nedefinita imi ridica parul maciuca in cap.
Si colac peste pupaza, nici buba de la deget nu mi s-a inchis complet.