luni, 25 iulie 2011

marți, 19 iulie 2011

Amestecate

Am trecut deja de 2 saptamani de cand stam la mama, e mai putin rau decat ma asteptam, asta pentru ca am inceput sa lasam toate cate un pic de la noi. Afara e o caldura sinistra, care in weekend m-a adus prematur acasa de la o plimbare pana la Letca. Mi se umflasera picioarele ca niste cozonaci in tavi inainte de Craciun, drept pentru care am mai avut o tentativa de AdP, pe care insa am reusit sa o controlez, de bine, de rau. Seara mi se dezumflasera picioarele la loc, dar a doua zi de dimineata mi-am scos preventiv verigheta si am pus-o bine, o sa mi-o pun inapoi dupa ce nasc, cand toate (cica) isi revin miraculos la situatia mai mult sau mai putin initiala.
Uite, chiar acum cand scriu, pitica face fitness la mine in burta. E foarte activa in ultima vreme, ieri am pus un CD cu Beatles de mi-a topait dup-aia 3 ore incontinuu. Nu stiu daca de nervi sau apreciere, o sa mai incerc azi cu Creedence :).
Altfel, e mult mai bine. Continui sa imi pastrez "silueta" (oscilez intre 4 si 5 kg luate in toate lunile de sarcina) si sper ca la sfarsitul celor noua luni sa nu fie mai mult de 7. Asta ar insemna ca ma intorc acasa cu minunata greutate de la care am plecat, si sper ca la sfarsitul anului sa mai scap de vreo 10 kg. Ceea ce e destul de posibil, avand in vedere schimbarile de lifestyle.
Intre timp ma gandesc tot mai mult la nastere, intr-un mod parca mai putin dramatic decat pana mai ieri (incep sa imi doresc sa nasc odata si sa ne vedem de viata noastra in continuare, asa cum o fi si cum s-o schimba).
Acasa la noi renovarea e in toi, totul pare sa mearga foarte bine, domnul se ocupa de toate, iar eu il iau la 3 pazeste daca mi se pare ca ceva nu-i coser. Pana acum ne-au instalat geamurile noi, iar zugravul si echipa lui au inceput reparatiile, ba chiar au zugravit pe ici pe colo.
Bineinteles ca ma lovesc parca tot mai mult de oameni care isi boteaza copiii Eva Maria, de parca ar fi singurul nume (sau combinatie) care exista pe aceasta planeta, si cum de nu s-au gandit pana acum la el...? Ciuly zice ca-i sindromul Golfulica, testat pe propria noastra piele: daca acum 5 ani nici nu stiam cum arata, imediat cum ni l-am luat am inceput sa-l vedem pe toate drumurile. Pe de alta parte, n-ar fi cam cretin sa zic "pe a noastra o cheama Eva" si sa mi se raspunda din cele 4 colturi "si pe-a mea", "si pe-a mea". Cu toate acestea, nu vad ce altceva i s-ar potrivi. Daca nimanui nu-i place Vera (de ce nu, n-am inteles), va trebui sa ne obisnuim cu ideea ca mai sunt si altii ca ai nostri. Ca doar eu n-oi fi fost singura Irina Maria (desi Ioana cred ca a fost singura Ioana Manuela :)).

vineri, 15 iulie 2011

Haha

Psihodilibaurul mi-a dat azi de dimineata un sms in care spunea ca e la spital, suspect de hepatita. Acum: should I freak out or not?

marți, 12 iulie 2011

Mama

Mama nu vrea sa-i zicem Oma, nici Nana, ci in tot felul de moduri aiuristice, care, crede-ma, n-au absolut nici un sort de izbanda. Prevad ca daca Eva o sa-i zica Caca, o sa fie cat se poate de multumita :) si va trebui si noi sa-i zicem la fel pana in vecii vecilor.
Zilele sunt parca mai pline in Geniului decat in Perlea, chit ca a trecut deja o saptamana si renovarile tot nu au inceput. Stam cu totii dupa faimoasele geamuri, si cum ele nu sunt inca gata, totul e pe stand-by. Totul e bine, doar sa nu ajungem totusi, daca se poate, cu bebe la demisol.
Pe mine ma mai apuca din cand in cand gandurile negre, respir insa adanc din burta si imi deturnez atentia, iar de joia trecuta nu am mai avut nici o problema semnificativa. Am vazut doar ca ma apuca ingrijorarea atunci cand citesc ceva mai nasol legat de sarcina sau de nastere pe forumuri sau in ziare (sau cand ma uit, de exemplu, la 12 noaptea la un maraton Dr. G pe Discovery ID, dar asa imi trebuie, daca nu imi pot invinge curiozitatea asta macabra). Concluzia e ca ar trebui sa ma abtin sa ma uit la asa ceva si sa ma ocup doar de desene animate si de planuri pentru camera pisicii. E mai bine totusi, parca am mai prins putere (nu fizica, aia e in scadere vertiginoasa, ma transform intr-o balega).
Si trebuie sa ma hotarasc cam cum as vrea sa nasc. Incertitudinea nu-i prietena mea cea mai buna.

miercuri, 6 iulie 2011

S(h)atra

Au trecut 3 zile de cand ne-am mutat la mama, pentru ca la noi trebuie sa inceapa renovarea. Bineinteles ca din vorba-n vorba si dintr-una intr-alta ajungem sa reconstruim casa, dar sper din tot sufletul sa fie cum trebuie, chiar daca nu neaparat asa cum imi place. Se desfiinteaza biroul meu si nemaipomenita mea biblioteca intinsa pe doi pereti, din parchet si pana in tavan si se infiinteaza Eva-land, cu pereti galben-pai si perdelute verde-praz, cu prognozate papadii pictate (sau lipite, ca-i mai sigur efectul). Am comandat usi si ferestre noi, drept pentru care toata casa va trebui rezugravita. Domnul s-a jucat cu doi prieteni buni de-ai nostri care si-au imprumutat carcile ca sa il ajute sa stranga mobila si pare sa fi iesit treaba foarte buna, m-a dus ieri, dupa scoala, in vizita acolo ca sa-mi arate. Era mandru, iubitul meu, de ce ordine brici a facut. Nu vreau sa ma gandesc ce haos este in garaj, l-om rezolva la un moment dat.
Aici e ok deocamdata, am hotarat sa stam in casa mea din tenebre, prima mea casa semi-independenta, deci am un loc unde sa ma retrag. Am facut si niste meditatii, ma fac ca mai traduc, desi nu-s in stare sa ma concentrez la computer mai mult de 2 ore legate, si as dormi in continuare mai mereu.
Pisica misca tot mai aprig, incerc sa-l fac pe domn sa ma pipaie pe burta mai mult, dar deocamdata e destul de putin interesat, zice ca de abia asteapta sa faca asta cand se naste, nu acum. Eu nu cred ca are vreo importanta ce face acum, poate sa urle la ea prin burta mea, n-are nici o relevanta. Poate doar pentru el. Eu ii zic tot mai des pe nume, m-am obisnuit deja cu el si nu cred ca as putea sa-i zic altfel. Si ii cant melodia preferata a tatei, chiar daca nu-i stiu toate versurile, dar asa o sa aiba si ea Opa, cel mai Opa dintre Opas.