Et voila!

Eva Maria, nascuta pe 30 septembrie 2011 la Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti la ora 11.45 a.m., 3700 g, 49 cm, 3 cm de par negru ("bebe cu peruca"), Apgar 9 la 1 minut, Apgar 10 la 5 minute - cezariana cu anestezie generala:

Lili Marlene

Pe Katza am crescut-o in burta cu Lili Marlene, reactioneaza acum ceas atunci cand i-o cant sau i-o pun pe YouTube (culmea, varianta veche, a lui Lale Andersen, care e mai marsaluitoare decat a lui Marlene Dietrich). Vati would be so proud! Sunt curioasa cum va reactiona la ea odata ajunsa "pe partea astalalta" a burtii. Zur Erinnerung, below!

Parti bune

Stiu, am tot zis ca nu imi place sa fiu insarcinata, ca mi-au luat alienii corpul si fac tot felul de experimente pe el, dar cateva chestii au fost misto. Eva, Suesste, tu n-ai nicio vina, ma-ta-i nebuna. Prima chestie misto: factorul egalizator al burtii. Nu mai sunt grasa, sunt gravida. O sa redevin grasa cat de curand, dupa care, Doamne ajuta, o sa incerc sa slabesc in ritmul in care slabesc si celelalte foste gravide. Ce o sa ma fac fara burtoi? O sa ma mai pot freca pe burta fara sa am un bebe in ea fara sa zica lumea ca a innebunit grasa? A doua chestie misto: pe alocuri, am reusit sa lay back and relax. Am putut sa ma miortai, desi lumea mi-a cam luat-o in nume de rau, mai ales astia apropiati, despre care aveam o cu totul alta parere. Mi s-a spus ca-s puturoasa, ca sufar de mania persecutiei (sora cu paranoia) si ca-s de un egoism de nedescris...

Recolta de octombrie, care va fi de fapt de septembrie

...ca asa ne-a zis dr. B la ultima vizita. Pe 6 septembrie va fi urmatoarea intalnire, bebelina are deja 2600 g, e mai mare cu aproape 2 saptamani decat varsta calculata cu calendarul. Am fost scoasa de pe Aspenter, probabil ca in vederea nasterii iminente (brrrr), cine-mi explica si mie, nu stiu. Municipalul inca nu s-a deschis, dar cica vom avea consultatii si acolo, deci voi avea timp de acomodare, macar putin. In continuare mi se cam rupe de nastere, nu prea inteleg how come, cunoscandu-ma, poate si-a facut, in sfarsit, efectul magneziul. Altfel, sunt cam parasita, asa... Domnul a devenit chiar agasant cum i se frange lui ca eu nu pot dormi, ca bebe Eva se invarte furios prin burta, iar el n-are nici cea mai mica curiozitate sa vada, sa puna mana, sa se intereseze, sa nu mai vorbim ca trebuie sa ma rog de el sa imi dea o mana sa-mi ridic corpul de balena de pe canapea sau din scaunul de masina. Ma descurc, nu-i vorba, dar dureaza aproximativ 15 minute pana ma mobilizez. Asta e, sa speram ca dupa ce se materializeaza copilul va fi mai interesat. Daca nu... well, I'm kinda screwed.

Avem program

Eva nu prea-i matinala, se scoala cu chiu cu vai (mult) dupa ce fac eu ochi, imi da cate un ghiont asa, de control, Mutti, sa-ti aduci aminte ca-s acolo. Dupa care, de cele mai multe ori, se culca la loc si nu se mai trezeste decat dupa amiaza tarziu, cand, intr-adevar, isi face de cap, danseaza pe doo-wop si gesticuleaza frenetic in spiritul YMCA, de-mi face burta singura valuri.
Am intrat in luna a 8-a. Ieri i-am zis lui Ciuly, "iti dai seama, in doua luni suntem parinti!", la care el a zis "Pai suntem deja". Eu, mai isterica si sufocanta, el, implicat in stilul lui responsabil dar mai putin apropiat, rolurile sunt gata de pe acum...

Amestecate

Am trecut deja de 2 saptamani de cand stam la mama, e mai putin rau decat ma asteptam, asta pentru ca am inceput sa lasam toate cate un pic de la noi. Afara e o caldura sinistra, care in weekend m-a adus prematur acasa de la o plimbare pana la Letca. Mi se umflasera picioarele ca niste cozonaci in tavi inainte de Craciun, drept pentru care am mai avut o tentativa de AdP, pe care insa am reusit sa o controlez, de bine, de rau. Seara mi se dezumflasera picioarele la loc, dar a doua zi de dimineata mi-am scos preventiv verigheta si am pus-o bine, o sa mi-o pun inapoi dupa ce nasc, cand toate (cica) isi revin miraculos la situatia mai mult sau mai putin initiala.
Uite, chiar acum cand scriu, pitica face fitness la mine in burta. E foarte activa in ultima vreme, ieri am pus un CD cu Beatles de mi-a topait dup-aia 3 ore incontinuu. Nu stiu daca de nervi sau apreciere, o sa mai incerc azi cu Creedence :).
Altfel, e mult mai bine. Continui sa imi pastrez "silueta" (oscilez intre 4 si 5 kg luate in toate lunile de sarcina) si sper ca la sfarsitul celor noua luni sa nu fie mai mult de 7. Asta ar insemna ca ma intorc acasa cu minunata greutate de la care am plecat, si sper ca la sfarsitul anului sa mai scap de vreo 10 kg. Ceea ce e destul de posibil, avand in vedere schimbarile de lifestyle.
Intre timp ma gandesc tot mai mult la nastere, intr-un mod parca mai putin dramatic decat pana mai ieri (incep sa imi doresc sa nasc odata si sa ne vedem de viata noastra in continuare, asa cum o fi si cum s-o schimba).
Acasa la noi renovarea e in toi, totul pare sa mearga foarte bine, domnul se ocupa de toate, iar eu il iau la 3 pazeste daca mi se pare ca ceva nu-i coser. Pana acum ne-au instalat geamurile noi, iar zugravul si echipa lui au inceput reparatiile, ba chiar au zugravit pe ici pe colo.
Bineinteles ca ma lovesc parca tot mai mult de oameni care isi boteaza copiii Eva Maria, de parca ar fi singurul nume (sau combinatie) care exista pe aceasta planeta, si cum de nu s-au gandit pana acum la el...? Ciuly zice ca-i sindromul Golfulica, testat pe propria noastra piele: daca acum 5 ani nici nu stiam cum arata, imediat cum ni l-am luat am inceput sa-l vedem pe toate drumurile. Pe de alta parte, n-ar fi cam cretin sa zic "pe a noastra o cheama Eva" si sa mi se raspunda din cele 4 colturi "si pe-a mea", "si pe-a mea". Cu toate acestea, nu vad ce altceva i s-ar potrivi. Daca nimanui nu-i place Vera (de ce nu, n-am inteles), va trebui sa ne obisnuim cu ideea ca mai sunt si altii ca ai nostri. Ca doar eu n-oi fi fost singura Irina Maria (desi Ioana cred ca a fost singura Ioana Manuela :)).

S(h)atra

Au trecut 3 zile de cand ne-am mutat la mama, pentru ca la noi trebuie sa inceapa renovarea. Bineinteles ca din vorba-n vorba si dintr-una intr-alta ajungem sa reconstruim casa, dar sper din tot sufletul sa fie cum trebuie, chiar daca nu neaparat asa cum imi place. Se desfiinteaza biroul meu si nemaipomenita mea biblioteca intinsa pe doi pereti, din parchet si pana in tavan si se infiinteaza Eva-land, cu pereti galben-pai si perdelute verde-praz, cu prognozate papadii pictate (sau lipite, ca-i mai sigur efectul). Am comandat usi si ferestre noi, drept pentru care toata casa va trebui rezugravita. Domnul s-a jucat cu doi prieteni buni de-ai nostri care si-au imprumutat carcile ca sa il ajute sa stranga mobila si pare sa fi iesit treaba foarte buna, m-a dus ieri, dupa scoala, in vizita acolo ca sa-mi arate. Era mandru, iubitul meu, de ce ordine brici a facut. Nu vreau sa ma gandesc ce haos este in garaj, l-om rezolva la un moment dat.
Aici e ok deocamdata, am hotarat sa stam in casa mea din tenebre, prima mea casa semi-independenta, deci am un loc unde sa ma retrag. Am facut si niste meditatii, ma fac ca mai traduc, desi nu-s in stare sa ma concentrez la computer mai mult de 2 ore legate, si as dormi in continuare mai mereu.
Pisica misca tot mai aprig, incerc sa-l fac pe domn sa ma pipaie pe burta mai mult, dar deocamdata e destul de putin interesat, zice ca de abia asteapta sa faca asta cand se naste, nu acum. Eu nu cred ca are vreo importanta ce face acum, poate sa urle la ea prin burta mea, n-are nici o relevanta. Poate doar pentru el. Eu ii zic tot mai des pe nume, m-am obisnuit deja cu el si nu cred ca as putea sa-i zic altfel. Si ii cant melodia preferata a tatei, chiar daca nu-i stiu toate versurile, dar asa o sa aiba si ea Opa, cel mai Opa dintre Opas.

Hmm

Cred ca a inceput sa se vada. I mean, dincolo de burta mea, sa se vada sarcina. Burta mea de om gras e mai sus, gen stomac umflat, or acum am o rotunjire destul de evidenta - mai ales cand imi pun pantaloni cu talie joasa - in partea de jos. O sa ajung perfect rotunda probabil, si chiar daca nu merg cu autobuzul, mi se va da locul. Saptamana viitoare, dupa 7 mai precis (joi), cand am iar sedinta cu dr. B, o sa dau drumul la stire. Oricum, culmea e ca doar prietenii mei si ai lui au mai ramas de informat, ca I. si N. au comunicat in toate directiile, culmea ca mama s-a abtinut pana acum (sau n-a recunoscut ca a spus).

Whew

Ok, recunosc ca gandesc in termeni cam apocaliptici, dar nah, mi-e frica. Analizele de sange au iesit bine, n-am niciun fel de hepatita, nici B si nici C, iar TGP-ul a iesit in limite normale (ma rog, de fapt la limita maxima a normalului). Deci dr. P avea dreptate, ceea ce e un Pluspunkt de incredere pe rabojul lui care il apropie de nivelul incredere pe care il aveam in tata. Dr. B insa ma baga in sperieti. Daca o sa continuie asa, ce fac? Ma mut la altcineva? In fond, a zis sa nu iau vitamine. (Ma rog, poate nu imi trebuie acum, dar dupaia? Am inteles ca baby-alien suge toate resursele mamei, care ramane dupaia amarata si scorojita pe veci, pasibila de osteoporoza in cel mai bun caz...)

In alta ordine de idei, eu insist sa nu deconspir secretul inca cel putin vreo luna, totusi intre timp a mai aflat si V., ieri M. si femeia de serviciu (ca nah, trebuia sa-i explic saptamana trecuta, cand am hotarat sa ne bagam amandoua in dressing si sa ejectam totul de acolo ca sa-l pot reconstrui, de ce eu, la o juma de tona nu pot sa ridic cutiile si trebuie ea, cu cele 30 de kile ale ei la 70 de ani sa faca all the heavy lifting).

Miscellanea

Cica ar fi iesit aproape toate rezultatele analizelor si ca ar fi in regula, ceea ce e de bine, in schimb mama continua sa cante partitura lui Norman Bates, ceea ce e de rau. You don't teach new tricks to an old dog, dar nici asa. Cand i-am urat azi La mult ani (si sa se faca bine ca sa fie o bunica pe care sa putem conta), a zis ca n-are rost sa ne bazam pe ea, nu-i mai bine sa ne luam o femeie, ceva? Ea ne-a crescut cu ajutorul a 4 bunici, ceva matusi si o armata de femei (avea si femeie in casa si bona), dar ca s-o citez acum "asa cum v-am crescut eu o sa-ti cresti si tu copilul". Mda, o sa fim singuri. Doamne fereste sa pateasca domnul ceva, ca am belit-o.

Atac de panica

Ce ma enerveaza in toata situatia asta este ca medicii care au grija de mine sunt atat de buni incat au devenit probabil blazati si nu se mai obosesc sa-mi explice la ce sa ma astept. Pe chestia asta, am apelat la sfantul Google, si prost am facut, pentru ca deja sunt relativ ipohondra, deci terenul pentru paranoia este deosebit de fertil. In fine, nu m-as fi ambalat daca de ieri-alaltaieri degetele nu mi s-ar fi facut ca niste carnati incat ieri seara a trebuit sa imi scot verigheta ca sa nu trebuiasca sa o tai. Iar azi, dupa ce am facut putin masaj (pentru am niste dureri de spate si ma gandeam ca mai si drenez ceva lichide din corp), stateam de vorba cu N. si la un moment dat dau sa-mi trag nasul, si cand iau un servetel imi dau seama ca de fapt imi curgea sange din nas destul de abundent, chestie care nu mi se intampla niciodata. Drept pentru care, toata medicina absolvita pe www mi s-a derulat prin fata ochilor si am hotarat ca probabil ca am tensiune, pentru ca stiam ca nasul e ca o supapa, nu? L-am pus pe domn sa-l sune pe dr. P care cred ca incepe incet-incet sa isi dea seama in ce s-a bagat, care i-a zis sa ma calmez ca-i un simptom clasic si ca o sa-mi treaca si 'lasamanpacedepsihoceesti' (ma rog, n-a zis asta, dar asa imi suna mie, careia i se pare mereu ca deranjeaza lumea). Ca sa imi linistesc cu totul atacul de panica l-am trimis totusi pe sus-numitul domn la o farmacie sa-mi ia un tensiometru, si care a aratat 12 cu 7, adica tensiunea mea normala. Doamne ajuta, ce o sa ma fac inca 7 luni de-acum incolo? La ce chestii absolut normale sa ma mai astept, ca de abia acum - cand stiu ce si cum - am identificat si chestia asta pe net ca fiind printre principalele manifestari ale sarcinii (si trebuie sa ma astept la repetiruri, shitfirar, o sa fie interesant la ore...)

Anticipatia

In sfarsit: e luni seara, maine la pranz ne ducem la dr. B sa ne confirme liniile. Mi-as aprinde o tigara de emotie, dar nu mai fumez. In capul meu, totul e confirmat si oricat de ipohondra as fi, mi-e greu de crezut ca mi-as putea crea o sarcina isterica (asta e ultima moda in materie de panica).
Asa vreau sa fie totul bine, sa avem noi familia noastra, una noua si normala la cap, cu 2 catei si-un autobuz care sa ne care pe toti la B.
Or fi gemenii?

Frustrari de familie

Din pacate, familia mea, odata mare si complicata, este acum sfrijita si pricinoasa. Intr-atat de sfrijita si pricinoasa, incat este imposibil sa ne bucuram de evenimentele majore din viata celuilalt fara sa ne ingrijoram superior pentru propria noastra persoana, iesita temporar din prima lumina a scenei.
Da, i-am spus mamei ca sunt insarcinata. A fost superb, s-a lasat cu injuraturi si blesteme. WTG, mom!

Ameteli si alte bucurii

Ma apucasem ieri seara sa-ti povestesc cum ma ia pe mine ameteala cand ma uit in jos si in dreapta-jos, dar s-a intamplat ceva cu browser-ul, a trebuit sa-l restartez, dupa care mi-a fost lene sa mai rescriu ce scrisesem initial. Nu stiu daca e tot un simptom al sarcinii sau pur si simplu am zacut alaltaieri si rasalaltaieri prea cu sarg si cu gatul stramb proptit pe manerul canapelei. In fine, nu pot sa-mi dau cu nimic, l-am pus pe producator sa ma maseze, mi-a dizlocat usor coloana, altfel sunt bine, multumesc. Mi-a trecut si usoara febra pe care am avut-o in ultimile 2 zile. A trebuit sa iau in doua seri consecutive cate o pastila de Paracetamol. Am mai primit, in sfarsit, si un termometru competent si electronic de la Chicco, deci nu mai trebuie sa-mi luxez incheietura mainii ca sa-l resetez pe cel stil vechi cu mercur. Acum imi doresc un aparat de masurat tensiunea.
Pe domnul de care vorbeam mai sus l-a luat gura pe dinainte si i-a zis mamei lui, asa ca ieri seara am putut sa imi dau si eu drumul la gura, dar fara mare folos, n-am aflat mare lucru. Azi mergem la mama la masa cu totii si saraca va fi singura care nu stie, dat fiind ca sor-mea a aflat prima, iar N., cum am zis, a fost informata ieri. Imi pare rau, mi se pare ca o tradez, dar cunoscand-o, ii fac un bine, prefer sa nu o agit pana nu va fi cazul sa o agit.

Dr. P

Azi am fost la medicul de familie, ma programasem inca de pe vremea in care nu stiam de cele 2 linii, aveam o jena in dreapta, sub coaste, se vede ca e colecistul, dar nimic grav si oricum n-am voie de pe acum sa iau nimic. Parea realmente emotionat dr. P., mi-a fost pediatru si m-a crescut intreaga pana acum. De abia martea urmatoare ma duc la ginecolog, dr. B., tot fost coleg de-al tatei, prieten de familie si nas de botez, din generatia veche, bine totusi ca am mai prins-o, nu am prea mare incredere in generatia tanara de medici.
Am niste crampe dubioase in zona uterului si ovarelor, cu totul diferite de cele de la ciclu, dr. P. spune ca asta-i uterul care creste. De la marimea unei nuci, acum ar trebui sa fie cam cat o mandarina. In plus, am o usoara greata permanenta, imi trebuie insa mancare ca sa suplinesc tigarile pe care le-am aruncat in momentul in care am citit rezultatul de pe testul de sarcina. Pe mama, cica, sa n-o anunt decat dupa ce confirma dr. B. Ce-i drept, sunt cam indoita de felul in care o sa reactioneze. N. va fi sigur foarte fericita, la fel si V., desi ea deja e "testata". Cat despre bunici - ei o sa se topeasca... Sper doar sa nu-i loveasca pe nici unii damblaua.