Recapitulare de septembrie

...pentru ca am fost admonestata pentru faptul ca tocmai acum, cand se impute treaba, nu am mai scris nimic.
Pana la jumatatea lunii am cam dat bezmetica din toate membrele, ca un gandac intors cu burta in sus. Am descoperit problema cu zaharul, care, din fericire, s-a rezolvat temporar doar cu dieta (adica nu a mai fost necesar sa imi injectez insulina). Pe chestia asta am mancat doar te miri ce, branza de vaci, branza Fagaras, cas si iarba, de am slabit vreo 2-3 kile, ceea ce duce totalul kilelor acumulate in aproape 9 luni de sarcina la formidabila cifra de 4. Incredibil. Katze cantareste sigur cam tot pe atat, plus angaralele ce-o insotesc inca o data pe atat, o sa ies mai slaba din sarcina decat am intrat.
Dupaia a trebuit sa constat cu amaraciune ca iar mi s-au intors atacurile de anxietate. Mi se sufla din offsaid ca e normal in ultima luna, dar eu am stomacul facut ghem 24 din 24, si din cand in cand raman fara aer, moarta de frica.
Dr. B. a hotarat ca, in conditiile greutatii, miopiei, diabetului si (mai nou) al tensiunii usor crescute, copilul va trebui scos (ce nu-mi place cuvantul asta!) prin cezariana, fapt generator de tot soiul de scenarii apocaliptice in mintea mea odihnita si hiperactiva. Incerc sa-mi spun de 100 de ori pe zi ca e rutina-rutina-rutina, si n-o sa mor-mor-mor, dar piticul de pe creier e posomorat si n-are chef de autostimulare.
Reality-check-uri au fost doua: primul, in al doilea weekend al lui septembrie, cand dr. B. mi-a zis sa ma internez totusi o zi-doua in spital, avand in vedere durerile de burta care nu ma mai lasau, chit ca la 2 controale totul arata normal. Am stat, deci, la spital, si a fost nasol, dar, din fericire, n-aveam nimic mai mult decat niste penibile gaze, care faceau concurenta presiunii restului chestiilor de la mine din burta si nu ma lasau sa stau pe nici o parte decat pe spate.
Cel de-al doilea reality check a venit acum 2 zile, cand Luiza a nascut pe nepusa masa, cu o luna mai devreme, ceea ce a transformat toata aventura asta in trei (gravide) intr-o treaba cat se poate de palpabila, nu doar teoretica si in capul meu. Era chiar in ziua in care Ciuly a hotarat sa luam totusi patutul de la IKEA, sa fie acolo. Iar Alexa a fugit si ea, intr-un suflet, tot intr-acolo sa si-l cumpere, imediat ce a auzit de Luiza. Fetele-s bine acum, iar Ciuly s-a dus cu proaspatul tata la targul de bebelushi, sa ia carucior fetii noastre. Care, dupa cum se vede, se va naste bine si la termen, adica cel mai devreme la sfarsitul saptamanii viitoare, si mai probabil insa, dupa 1 octombrie.

Recolta de octombrie, care va fi de fapt de septembrie

...ca asa ne-a zis dr. B la ultima vizita. Pe 6 septembrie va fi urmatoarea intalnire, bebelina are deja 2600 g, e mai mare cu aproape 2 saptamani decat varsta calculata cu calendarul. Am fost scoasa de pe Aspenter, probabil ca in vederea nasterii iminente (brrrr), cine-mi explica si mie, nu stiu. Municipalul inca nu s-a deschis, dar cica vom avea consultatii si acolo, deci voi avea timp de acomodare, macar putin. In continuare mi se cam rupe de nastere, nu prea inteleg how come, cunoscandu-ma, poate si-a facut, in sfarsit, efectul magneziul. Altfel, sunt cam parasita, asa... Domnul a devenit chiar agasant cum i se frange lui ca eu nu pot dormi, ca bebe Eva se invarte furios prin burta, iar el n-are nici cea mai mica curiozitate sa vada, sa puna mana, sa se intereseze, sa nu mai vorbim ca trebuie sa ma rog de el sa imi dea o mana sa-mi ridic corpul de balena de pe canapea sau din scaunul de masina. Ma descurc, nu-i vorba, dar dureaza aproximativ 15 minute pana ma mobilizez. Asta e, sa speram ca dupa ce se materializeaza copilul va fi mai interesat. Daca nu... well, I'm kinda screwed.

Daca n-am mai scris de ceva vreme...

...este pentru ca lucrurile s-au mai asezat. La ecografia morfologica de trimestrul al II-lea (de unde provine si poza din postul anterior) totul arata ok, poate cu aceleasi mici devieri nesemnificative la arterele uterine, de care mi s-a spus sa nu ma ingrijorez, dar sa ma hidratez calumea, ceea ce incerc sa fac.
Altfel, am fost destul de bine, cu exceptia iesitului afara. Acum, nu stiu care o fi explicatia: aia simpla ar fi ca a devenit brusc ingrozitor de cald si de umed si ma sufoc, drept pentru care creierul meu da comanda de intrat in panica. Am patit chestia asta de cateva ori in ultima luna, drept pentru care mi-am rugat putinii cursanti pe care ii mai am la ore sa vina la mine acasa, ceea ce au si facut. Cel putin pana la 1 iulie va merge solutia asta, dupa aceea insa va fi mai greu, pentru ca intram in renovare, deci trebuie sa ma intorc la scoala, cu taxi, cu Ciuly, oricum, dar nu pe jos.
La ultimul control mi-au gasit si un col cam scurtat, drept pentru care trebuie sa stau relativ teapana si linistita, fara sport, sex sau miscari bruste, desi tare mi-ar mai fi placut sa mai merg la bazin, acum ca mi s-a vindecat, in sfarsit, degetul. In casa o iau usor usor razna, ieri seara mi s-a facut rau in timp ce plimbam cateii (eram cu domnul), iar de dimineata m-am trezit cu o stare foarte apropiata mahmurelii, care, in loc sa fie tratata cu ochiuri si ketchup ca pe vremuri, a fost negociata din nou cu luat de tensiune si criza de anxietate. Dupa masa voi ajunge la psiho, poate de data asta imi da si mie niste sfaturi de iesit din galeata. Iar de vineri pana duminica e musai sa iesim putin din Bucuresti, macar pana la Bran daca nu alta parte, nu mai suport casa asta.

Bineinteles ca m-am speriat ingrozitor

A trebuit, spuneam, sa-mi fac niste analize foarte scumpe care sa-mi stabileasca profilul genetic de trombofilie + analiza situatiei actuale. In fine, au iesit, si nu au fost spectaculoase (desi, ca s-o spunem pe-a dreapta, n-au fost nici prea proaste). Drept pentru care m-am speriat groaznic de n-am putut fi consolata decat dupa vreo 2 zile in care am stat acasa gandindu-ma la ce-i mai rau pentru toata lumea implicata (bebe ramas fara mancare in burta si eu cu un tromb care o ia in sus pe Siret si-mi da atac cerebral or something). Dupa ce m-am consultat insa cu 3 medici - dr. B. - care mi-a dat de la bun inceput vestea proasta si m-a bagat pe o pastila de Aspenter pe zi, pentru ca (citez) "nu-i inca cazul de heparina" -, dr. F. (da, e nou in lista) si Ro. (dr. Ro :), ca-i cardioloaga pana la urma, si-mi stie si istoricul de atacuri panicoase - m-am mai relaxat, dupa care chiar mi s-a fixat in minte ca Aspenter chiar e apa de ploaie, nu-i nimic grav. Dar, bineinteles, acum interpretez toate semnele ciudate ca semne de trombofilie (am o durere la picior, ma tine cumva, daca cumva...). De abia astept sa merg la urmatoarea ecografie, chiar daca mai am de asteptat aproape 2 saptamani, dupa cum mi-a comandat dr. B. Dup-aia urmeaza morfologica de 22 de saptamani unde vom vedea ca balerina (la ce plimbari ritmate imi face prin burta) e bine si doar ma-sa-i nebuna de legat.
Pe scurt, ca dadusem iar in niste crize de sperietura ingrozitoare: am vorbit sa ma duc la un psiholog care sa ma invete sa ma relaxez sau whatever, sa nu o mai iau asa de in rau, ca in mod evident nu-i in regula. Cu mama incerc sa ma impac, parca a mers mai bine avand in vedere ca ieri si alaltaieri am mers la ea si ne-am vaicarit una alteia. Iar saptamana viitoare lansam cartea. Deci totul spre bine...

Noi batai de cap

...ca sa nu ma plictisesc. Se leaga de postul trecut, dar eram prea incantata ca am identificat alienutzul ca sa mai vorbesc si de asta. Dar cum acum e luni, deci ziua internationala a pesimismului, iata ce am mai gasit la ecografie (tot joi, cand am aflat ca pare fetita): un mic lac vascular placentar, adica o zona in care stagneaza sangele, drept pentru care... PANICA! (desi, zic ei, n-am de ce, dar ma stii). Si, iar analize, de data asta de aproape 200 de Euro bucata, si acum iar stau ca pe ace. Se vede ca o data la o luna-doua trebuie musai sa ma isterizez. Din ce mi-a zis dr. Google, treaba nu-i mare chestie, nici in cazul in care respectivul lac ar fi mai mare, nici daca ar fi mai multe, dar mie tot imi tiuie in cap alerta de trombofilie (ca pentru asta erau analizele), iar perspectiva de a trece pe anticoagulante pe o perioada nedefinita imi ridica parul maciuca in cap.
Si colac peste pupaza, nici buba de la deget nu mi s-a inchis complet.

Traume

Cum m-am capatuit cu un preafrumos panaritiu la degetul mare de la dreapta, azi trebuie sa ma duc sa mi-l opereze, si ma cam pipi pe mine. Am discutat cu toti medicii implicati si, har Domnului, e voie sa fiu anesteziata cu Xilina (dr. B a zis ca poate sa ma si adoarma,ceea ce, on second thought, nici nu-i o idee rea :) ). Oscilez intre a-mi fi super-groaza si curiozitatea de a vedea cum arata treaba pe dinauntru. Cred totusi ca nu ma voi uita, cine stie ce reactie stranie voi mai avea...

Hello, sugar!

De fapt, glucoza, nu zahar. Pentru ca sunt supraponderala, provin din neam de diabetici si pentru ca-s batrana - 32 de ani, the horror! (dar probabil mai mult din primul motiv), dr. B m-a pus sa-mi fac testul de toleranta la glucoza. Cu 75 g de glucoza pudra, pe care am amestecat-o intr-o cana si a trebuit s-o beau pe stomacul gol, osciland permanent intre a bori si a nu bori (pentru ca daca as fi borat ar fi trebuit sa o iau de la cap). Cum dr. B a zis ca putem face testul si acasa cu un glucometru, si cum stiam cam care e drillul de la tata, am hotarat sa ne luam unul, "sa fie" ("ca nu strica", "oricum tot pe acolo ar fi costat si analizele la cabinet" = de fapt: "e aiurea sa stai 3 ore la spital pentru 3 recoltari separate de sange, really"). Asa ca azi am reusit performanta (pentru cine ma cunoaste, e clar ca-i o performanta!) sa ma intep singura in deget de 2 ori deja, iar acum pierd vremea si astept sa se faca 12 sa ma mai intep o data. Am progresat destul de mult in ultima vreme, auzi, sa reusesc sa-mi pun singura lentile de contact (buex, contact direct cu ochiul!), sa ma duc de bunavoie la analize (injectie fara sa trezesc tot spitalul?), sa ma fac singura sa sangerez? I'm growing up!

Hmm

Cred ca a inceput sa se vada. I mean, dincolo de burta mea, sa se vada sarcina. Burta mea de om gras e mai sus, gen stomac umflat, or acum am o rotunjire destul de evidenta - mai ales cand imi pun pantaloni cu talie joasa - in partea de jos. O sa ajung perfect rotunda probabil, si chiar daca nu merg cu autobuzul, mi se va da locul. Saptamana viitoare, dupa 7 mai precis (joi), cand am iar sedinta cu dr. B, o sa dau drumul la stire. Oricum, culmea e ca doar prietenii mei si ai lui au mai ramas de informat, ca I. si N. au comunicat in toate directiile, culmea ca mama s-a abtinut pana acum (sau n-a recunoscut ca a spus).

Paranoia

Am din cand in cand niste dubii colosale si mi-e ciuda ca nu imi trec cu nimic. De exemplu, desi ar trebui sa am incredere 100% in medicii care au grija de mine, cand deciziile lor contrazic flagrant un prospect, de exemplu, ma apuca toate furiile. Si ce naiba fac? Imi asum oare un risc prea mare ascultandu-i? Sau riscul este mai mare sa ii pierd daca nu ii ascult. Asa am ajuns sa iau un medicament nerecomadat in sarcina, pentru ca, atunci cand - dupa ce el mi-a spus sa-l iau - l-am intrebat de ce pe prospect scrie ca dimpotriva, iar el s-a rastit la mine ca nu-i treaba mea sa citesc prospecte. Iar acum stau ca pe ace - daca si cu parca -, chiar daca atat domnul, cat si diversi alti apropiati mi-au spus ca politistul bate semaforul, aka doctorul bate prospectul. Mama naibii. Si de unde mi-a zis ca nu-mi trebuie acid folic, ca mi-ar fi prins bine doar inainte sa raman insarcinata, la consultatia trecuta mi-a recomandat o vitamina care e fix acid folic, si care sub denumirea-i comerciala mirobolanta nu am gasit-o decat intr-a 7-a farmacie in care am intrat. Si nu-i o figura de stil, era chiar a 7-a, ca am numarat. Si nu, n-am avut voie sa iau altceva. In conditiile astea, ce naiba fac? Ma gandeam chiar sa incerc si o alta varianta, numai ca daca se afla de alternativa, risc sa ma lase toti de izbeliste.
In fine. Joi mergem sa vedem ze beb la ecograf, iar pe 23 am shme-ecografie si dublu test la un cabinet particular, recomandat tot de dr. B, unde analizele costa o mica avere (mai mare decat la altele, in tot cazul). Intrebarea care se impune, in conditiile astea de paranoia: ce motiv ar avea sa ma plimbe pe la toti cei cu care are contract de colaborare si mai ales sa-mi vrea raul? :) Vezi, asa ma mai calmez.

ITP

Azi am fost la inspectia tehnica nr. 2 la dr. B. unde am aflat ca sunt cat se poate de sanatoasa si cu un kil mai slaba (oricum, cantarul lor e mai avantajos cu vreo 3 kile, asa ca ma binedispune sa ma urc pe el). I-am zis ca-l iau de nutritionist la cat de bine ma tine in frau, iar cand am plecat de acolo am profitat de faptul ca nu mi-era greata si m-am oprit la Ana si am mancat un cartof (n-am mai mancat dulce de un secol, dar meritam si eu un premiu). Acum tare m-as culca, dar peste o ora trebuie sa plec la ore, si am 5 azi si mi-e ca o sa adorm pe mine. Revenind la consultatie, la palpare se simte cica uterul cum a inceput sa ia proportii, dar ecografie n-am facut azi, de abia saptamana viitoare. Am primit de luat si niste vitamine, deocamdata insa nu le-am gasit la farmacie. La sfarsitul lui martie trebuie sa imi mai fac niste analize (the terrifying dublu test), pana atunci aleg sa nu ma panichez. Ar trebui sa ajung cu martisoare la fete, dar nu stiu cum/cand...

Whew

Ok, recunosc ca gandesc in termeni cam apocaliptici, dar nah, mi-e frica. Analizele de sange au iesit bine, n-am niciun fel de hepatita, nici B si nici C, iar TGP-ul a iesit in limite normale (ma rog, de fapt la limita maxima a normalului). Deci dr. P avea dreptate, ceea ce e un Pluspunkt de incredere pe rabojul lui care il apropie de nivelul incredere pe care il aveam in tata. Dr. B insa ma baga in sperieti. Daca o sa continuie asa, ce fac? Ma mut la altcineva? In fond, a zis sa nu iau vitamine. (Ma rog, poate nu imi trebuie acum, dar dupaia? Am inteles ca baby-alien suge toate resursele mamei, care ramane dupaia amarata si scorojita pe veci, pasibila de osteoporoza in cel mai bun caz...)

In alta ordine de idei, eu insist sa nu deconspir secretul inca cel putin vreo luna, totusi intre timp a mai aflat si V., ieri M. si femeia de serviciu (ca nah, trebuia sa-i explic saptamana trecuta, cand am hotarat sa ne bagam amandoua in dressing si sa ejectam totul de acolo ca sa-l pot reconstrui, de ce eu, la o juma de tona nu pot sa ridic cutiile si trebuie ea, cu cele 30 de kile ale ei la 70 de ani sa faca all the heavy lifting).

Analize

Am primit de la dr. B un ravas cu ieroglife suprapuse, pasamite numele diverselor verificari de sistem pe care trebuie sa le fac. Marti, dr. P ne-a trimis asistenta acasa (da, de cativa ani ne adunam cu totii la mama acasa ca sa ni se ia sange, ceea ce taie putin din scarbosenia procesului). Asistenta respectiva, si ea insarcinata, deci am schimbat cateva impresii si m-am bucurat sa vad ca era alive and kickin' la 7 luni (si nici nu se ingrasase decat 5 kile cu totul in sarcina, desi nu avusese nici un fel de greturi in primele 3 luni). Mi-a luat deci o juma' de galeata de sange (plus o galetusa mai mica de pipi) si acum asteptam si speram ca toate vor fi bune. Printre altele, si HIV si sifilis. Dar, avand in vedere ca sa tot fie aproape 8 ani de cand il cunosc (in a rather biblical way) pe domnul, ma gandesc ca as fi fost deja oale si ulcele sau cel putin poeta nebuna pana la ora asta. Asa ca Doamne ajuta!

Fat & Pregnant

Printre diversele belele asociate graviditatii este, probabil ca pe primul loc, luatul consistent in greutate. Ceea ce poate n-ar fi o problema daca as porni de la o greutate decenta. Avand insa in vedere ca sunt supraponderala, lucrurile se schimba putin. Pana acum, cand m-am vazut in fata faptului implinit, am tot amanat momentul asta zicand ca nu pot fi insarcinata avand deja burta. Situatia fiind cum este, prima intrebare care i-am pus-o lui dr. B. a fost "Si acum ce ne facem?" - la care el a zis,sec: "Nu te ingrasi. Da' deloc!". Pana la urmatoarea consultatie nu am voie sa iau in greutate mai mult de un kil (si o sa ma cantareasca, sunt convinsa, a facut-o si prima oara), m-a amenintat chiar ca o sa-l coboare pe Mos Nicolae din cui in caz contrar. De fapt, schimband registru de la ruda la medic, mi-a zis ca riscurile sunt destul de mari in cazul in care iau in greutate, si ca ma pot astepta la tot felul de probleme serioase, tensiune, diabet (sa nu mai vorbim ca n-o sa mai fiu in stare sa ma intorc de pe o parte pe alta in pat).
Prin urmare, imi continui semi-dieta inceputa acum vreo 3 luni de fapt (care e de fapt un regim de viata, nu neaparat de slabire), continui sa nu mananc fainoase (neintegrale) si dulciuri (cu exceptia fructelor), si Doamne ajuta!
L-am intrebat si daca pot continua cu mersul la inot si a zis ca deocamdata da, pot (asa ca ieri am si facut 20 de bazine in juma' de ora si m-am simtit excelent, mai ales ca le-am facut mult mai repede decat ultima oara cand am fost la bazin si inca mai fumam). Ti-am zis ca luni se fac 2 saptamani de cand nu am mai fumat absolut nici o tigara? Ma bat singura pe umar, a fost/este destul de dur, dar efectele benefice se simt cu varf si indesat: respir din toti rarunchii (nu semi- si partial, asa cum o faceam inainte), iar degetele de la mana stanga nu mai imi sunt galbene! Domnul inca le mai sudeaza, dar ii cam stau in gat - cel putin acasa - unde se refugiaza pe balcon, fie ploaie, fie vant.

Habemus baby!

Very, very excited. Ieri am stat vreo 3 ore la cabinetul dr. B, am fost cautata si analizata pe toate fetele pana cand au dat de saculetul care ne-a aratat ca bebe (sau bebii?) exista. Deci nu sunt nebuna si nici bolnava de cine stie ce boala ciudata (si a carei simptome seamana izbitor cu cele ale sarcinii). En fin, singura restrictie deocamdata (in afara celor evidente - fara alcool, tutun, medicamente si stripperi) este sa nu ma ingras (deloc, daca s-ar putea). S-a dus si cu excursia noastra cu masina pe Cote d'Azur. Stiam eu ca anul trecut fara nici o vacanta o sa ne coste...

Anticipatia

In sfarsit: e luni seara, maine la pranz ne ducem la dr. B sa ne confirme liniile. Mi-as aprinde o tigara de emotie, dar nu mai fumez. In capul meu, totul e confirmat si oricat de ipohondra as fi, mi-e greu de crezut ca mi-as putea crea o sarcina isterica (asta e ultima moda in materie de panica).
Asa vreau sa fie totul bine, sa avem noi familia noastra, una noua si normala la cap, cu 2 catei si-un autobuz care sa ne care pe toti la B.
Or fi gemenii?