De fapt, glucoza, nu zahar. Pentru ca sunt supraponderala, provin din neam de diabetici si pentru ca-s batrana - 32 de ani, the horror! (dar probabil mai mult din primul motiv), dr. B m-a pus sa-mi fac testul de toleranta la glucoza. Cu 75 g de glucoza pudra, pe care am amestecat-o intr-o cana si a trebuit s-o beau pe stomacul gol, osciland permanent intre a bori si a nu bori (pentru ca daca as fi borat ar fi trebuit sa o iau de la cap). Cum dr. B a zis ca putem face testul si acasa cu un glucometru, si cum stiam cam care e drillul de la tata, am hotarat sa ne luam unul, "sa fie" ("ca nu strica", "oricum tot pe acolo ar fi costat si analizele la cabinet" = de fapt: "e aiurea sa stai 3 ore la spital pentru 3 recoltari separate de sange, really"). Asa ca azi am reusit performanta (pentru cine ma cunoaste, e clar ca-i o performanta!) sa ma intep singura in deget de 2 ori deja, iar acum pierd vremea si astept sa se faca 12 sa ma mai intep o data. Am progresat destul de mult in ultima vreme, auzi, sa reusesc sa-mi pun singura lentile de contact (buex, contact direct cu ochiul!), sa ma duc de bunavoie la analize (injectie fara sa trezesc tot spitalul?), sa ma fac singura sa sangerez? I'm growing up!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu