vineri, 25 februarie 2011

Whew

Ok, recunosc ca gandesc in termeni cam apocaliptici, dar nah, mi-e frica. Analizele de sange au iesit bine, n-am niciun fel de hepatita, nici B si nici C, iar TGP-ul a iesit in limite normale (ma rog, de fapt la limita maxima a normalului). Deci dr. P avea dreptate, ceea ce e un Pluspunkt de incredere pe rabojul lui care il apropie de nivelul incredere pe care il aveam in tata. Dr. B insa ma baga in sperieti. Daca o sa continuie asa, ce fac? Ma mut la altcineva? In fond, a zis sa nu iau vitamine. (Ma rog, poate nu imi trebuie acum, dar dupaia? Am inteles ca baby-alien suge toate resursele mamei, care ramane dupaia amarata si scorojita pe veci, pasibila de osteoporoza in cel mai bun caz...)
In alta ordine de idei, eu insist sa nu deconspir secretul inca cel putin vreo luna, totusi intre timp a mai aflat si V., ieri M. si femeia de serviciu (ca nah, trebuia sa-i explic saptamana trecuta, cand am hotarat sa ne bagam amandoua in dressing si sa ejectam totul de acolo ca sa-l pot reconstrui, de ce eu, la o juma de tona nu pot sa ridic cutiile si trebuie ea, cu cele 30 de kile ale ei la 70 de ani sa faca all the heavy lifting).

joi, 24 februarie 2011

Ipohondrie?

Da, cred ca sunt un pic ipohondra. In fine, analizele erau ok, mai putin o bucata din transaminaze (Tgp-ul), care era usor crescuta. Dr. P a zis in stilul lui tata ca nu-i nimic, e normal pentru sarcina, eu am vrut sa fiu mai desteapta ca toti si i-am atras atentia si lui dr. B, care mi-a bagat morcovul destul de adanc, zicand ca sa-mi repet analiza si, pentru siguranta, sa-mi mai fac si anticorpii pentru hepatita B si C. Drept pentru care am dat iar in scenarita si m-am dus la dr. Google si firarmasa ca m-am speriat ca naiba iar, ceea ce a declansat atacul de ipohondrie si mi-am adus aminte si de posibila colecistita care ar fi trebuit verificata la un ecograf (si nu a fost, avand in vedere ca s-a sort-of-diagnosticat chiar cand am aflat ca sunt insarcinata). Pana la urma mi-am dat azi dimineata un sut in cur, iar domnul m-a dus la analize la Medlife unde l-am mai usurat de vreo 100 de Euro, dar am aflat ca nici vorba de colecistita, organele mele sunt frumoase si la locul lor, iar durerea din dreapta este colonul, care-i plin de gaze (tratament: mere, prune uscate si carbune). Restul banilor l-am lasat la analizele de sange si de diverse zemuri corporale, nu vreau sa imi mai amintesc, sigur e doar ca nu stiu exact ce o sa fac cand o sa trebuiasca sa schimb bietului copil pampersii (poate sa-mi atarn permanent de gat airsickness bags).

luni, 21 februarie 2011

Miscellanea

Cica ar fi iesit aproape toate rezultatele analizelor si ca ar fi in regula, ceea ce e de bine, in schimb mama continua sa cante partitura lui Norman Bates, ceea ce e de rau. You don't teach new tricks to an old dog, dar nici asa. Cand i-am urat azi La mult ani (si sa se faca bine ca sa fie o bunica pe care sa putem conta), a zis ca n-are rost sa ne bazam pe ea, nu-i mai bine sa ne luam o femeie, ceva? Ea ne-a crescut cu ajutorul a 4 bunici, ceva matusi si o armata de femei (avea si femeie in casa si bona), dar ca s-o citez acum "asa cum v-am crescut eu o sa-ti cresti si tu copilul". Mda, o sa fim singuri. Doamne fereste sa pateasca domnul ceva, ca am belit-o.

sâmbătă, 19 februarie 2011

Atac de panica

Ce ma enerveaza in toata situatia asta este ca medicii care au grija de mine sunt atat de buni incat au devenit probabil blazati si nu se mai obosesc sa-mi explice la ce sa ma astept. Pe chestia asta, am apelat la sfantul Google, si prost am facut, pentru ca deja sunt relativ ipohondra, deci terenul pentru paranoia este deosebit de fertil. In fine, nu m-as fi ambalat daca de ieri-alaltaieri degetele nu mi s-ar fi facut ca niste carnati incat ieri seara a trebuit sa imi scot verigheta ca sa nu trebuiasca sa o tai. Iar azi, dupa ce am facut putin masaj (pentru am niste dureri de spate si ma gandeam ca mai si drenez ceva lichide din corp), stateam de vorba cu N. si la un moment dat dau sa-mi trag nasul, si cand iau un servetel imi dau seama ca de fapt imi curgea sange din nas destul de abundent, chestie care nu mi se intampla niciodata. Drept pentru care, toata medicina absolvita pe www mi s-a derulat prin fata ochilor si am hotarat ca probabil ca am tensiune, pentru ca stiam ca nasul e ca o supapa, nu? L-am pus pe domn sa-l sune pe dr. P care cred ca incepe incet-incet sa isi dea seama in ce s-a bagat, care i-a zis sa ma calmez ca-i un simptom clasic si ca o sa-mi treaca si 'lasamanpacedepsihoceesti' (ma rog, n-a zis asta, dar asa imi suna mie, careia i se pare mereu ca deranjeaza lumea). Ca sa imi linistesc cu totul atacul de panica l-am trimis totusi pe sus-numitul domn la o farmacie sa-mi ia un tensiometru, si care a aratat 12 cu 7, adica tensiunea mea normala. Doamne ajuta, ce o sa ma fac inca 7 luni de-acum incolo? La ce chestii absolut normale sa ma mai astept, ca de abia acum - cand stiu ce si cum - am identificat si chestia asta pe net ca fiind printre principalele manifestari ale sarcinii (si trebuie sa ma astept la repetiruri, shitfirar, o sa fie interesant la ore...)

joi, 17 februarie 2011

Analize

Am primit de la dr. B un ravas cu ieroglife suprapuse, pasamite numele diverselor verificari de sistem pe care trebuie sa le fac. Marti, dr. P ne-a trimis asistenta acasa (da, de cativa ani ne adunam cu totii la mama acasa ca sa ni se ia sange, ceea ce taie putin din scarbosenia procesului). Asistenta respectiva, si ea insarcinata, deci am schimbat cateva impresii si m-am bucurat sa vad ca era alive and kickin' la 7 luni (si nici nu se ingrasase decat 5 kile cu totul in sarcina, desi nu avusese nici un fel de greturi in primele 3 luni). Mi-a luat deci o juma' de galeata de sange (plus o galetusa mai mica de pipi) si acum asteptam si speram ca toate vor fi bune. Printre altele, si HIV si sifilis. Dar, avand in vedere ca sa tot fie aproape 8 ani de cand il cunosc (in a rather biblical way) pe domnul, ma gandesc ca as fi fost deja oale si ulcele sau cel putin poeta nebuna pana la ora asta. Asa ca Doamne ajuta!

sâmbătă, 12 februarie 2011

Fat & Pregnant

Printre diversele belele asociate graviditatii este, probabil ca pe primul loc, luatul consistent in greutate. Ceea ce poate n-ar fi o problema daca as porni de la o greutate decenta. Avand insa in vedere ca sunt supraponderala, lucrurile se schimba putin. Pana acum, cand m-am vazut in fata faptului implinit, am tot amanat momentul asta zicand ca nu pot fi insarcinata avand deja burta. Situatia fiind cum este, prima intrebare care i-am pus-o lui dr. B. a fost "Si acum ce ne facem?" - la care el a zis,sec: "Nu te ingrasi. Da' deloc!". Pana la urmatoarea consultatie nu am voie sa iau in greutate mai mult de un kil (si o sa ma cantareasca, sunt convinsa, a facut-o si prima oara), m-a amenintat chiar ca o sa-l coboare pe Mos Nicolae din cui in caz contrar. De fapt, schimband registru de la ruda la medic, mi-a zis ca riscurile sunt destul de mari in cazul in care iau in greutate, si ca ma pot astepta la tot felul de probleme serioase, tensiune, diabet (sa nu mai vorbim ca n-o sa mai fiu in stare sa ma intorc de pe o parte pe alta in pat).
Prin urmare, imi continui semi-dieta inceputa acum vreo 3 luni de fapt (care e de fapt un regim de viata, nu neaparat de slabire), continui sa nu mananc fainoase (neintegrale) si dulciuri (cu exceptia fructelor), si Doamne ajuta!
L-am intrebat si daca pot continua cu mersul la inot si a zis ca deocamdata da, pot (asa ca ieri am si facut 20 de bazine in juma' de ora si m-am simtit excelent, mai ales ca le-am facut mult mai repede decat ultima oara cand am fost la bazin si inca mai fumam). Ti-am zis ca luni se fac 2 saptamani de cand nu am mai fumat absolut nici o tigara? Ma bat singura pe umar, a fost/este destul de dur, dar efectele benefice se simt cu varf si indesat: respir din toti rarunchii (nu semi- si partial, asa cum o faceam inainte), iar degetele de la mana stanga nu mai imi sunt galbene! Domnul inca le mai sudeaza, dar ii cam stau in gat - cel putin acasa - unde se refugiaza pe balcon, fie ploaie, fie vant.

miercuri, 9 februarie 2011

Habemus baby!

Very, very excited. Ieri am stat vreo 3 ore la cabinetul dr. B, am fost cautata si analizata pe toate fetele pana cand au dat de saculetul care ne-a aratat ca bebe (sau bebii?) exista. Deci nu sunt nebuna si nici bolnava de cine stie ce boala ciudata (si a carei simptome seamana izbitor cu cele ale sarcinii). En fin, singura restrictie deocamdata (in afara celor evidente - fara alcool, tutun, medicamente si stripperi) este sa nu ma ingras (deloc, daca s-ar putea). S-a dus si cu excursia noastra cu masina pe Cote d'Azur. Stiam eu ca anul trecut fara nici o vacanta o sa ne coste...

luni, 7 februarie 2011

Anticipatia

In sfarsit: e luni seara, maine la pranz ne ducem la dr. B sa ne confirme liniile. Mi-as aprinde o tigara de emotie, dar nu mai fumez. In capul meu, totul e confirmat si oricat de ipohondra as fi, mi-e greu de crezut ca mi-as putea crea o sarcina isterica (asta e ultima moda in materie de panica).
Asa vreau sa fie totul bine, sa avem noi familia noastra, una noua si normala la cap, cu 2 catei si-un autobuz care sa ne care pe toti la B.
Or fi gemenii?

duminică, 6 februarie 2011

Frustrari de familie

Din pacate, familia mea, odata mare si complicata, este acum sfrijita si pricinoasa. Intr-atat de sfrijita si pricinoasa, incat este imposibil sa ne bucuram de evenimentele majore din viata celuilalt fara sa ne ingrijoram superior pentru propria noastra persoana, iesita temporar din prima lumina a scenei.
Da, i-am spus mamei ca sunt insarcinata. A fost superb, s-a lasat cu injuraturi si blesteme. WTG, mom!

Ameteli si alte bucurii

Ma apucasem ieri seara sa-ti povestesc cum ma ia pe mine ameteala cand ma uit in jos si in dreapta-jos, dar s-a intamplat ceva cu browser-ul, a trebuit sa-l restartez, dupa care mi-a fost lene sa mai rescriu ce scrisesem initial. Nu stiu daca e tot un simptom al sarcinii sau pur si simplu am zacut alaltaieri si rasalaltaieri prea cu sarg si cu gatul stramb proptit pe manerul canapelei. In fine, nu pot sa-mi dau cu nimic, l-am pus pe producator sa ma maseze, mi-a dizlocat usor coloana, altfel sunt bine, multumesc. Mi-a trecut si usoara febra pe care am avut-o in ultimile 2 zile. A trebuit sa iau in doua seri consecutive cate o pastila de Paracetamol. Am mai primit, in sfarsit, si un termometru competent si electronic de la Chicco, deci nu mai trebuie sa-mi luxez incheietura mainii ca sa-l resetez pe cel stil vechi cu mercur. Acum imi doresc un aparat de masurat tensiunea.
Pe domnul de care vorbeam mai sus l-a luat gura pe dinainte si i-a zis mamei lui, asa ca ieri seara am putut sa imi dau si eu drumul la gura, dar fara mare folos, n-am aflat mare lucru. Azi mergem la mama la masa cu totii si saraca va fi singura care nu stie, dat fiind ca sor-mea a aflat prima, iar N., cum am zis, a fost informata ieri. Imi pare rau, mi se pare ca o tradez, dar cunoscand-o, ii fac un bine, prefer sa nu o agit pana nu va fi cazul sa o agit.

vineri, 4 februarie 2011

Somn usor

Daca as fi stiut cat de mult si de bine si de repede adorm m-as fi grabit mult mai tare sa raman insarcinata. Am avut niste perioade intr-atat de cumplite de insomnie, incat credeam ca o sa-mi faca cu totul de petrecanie (intr-un fel, mi-au facut, pentru ca ele sunt motivul pentru care mi-am dublat masa corporala in decurs de 5 ani). Pe de alta parte, imi cade capul in mers! Ieri, pe drumul de intoarcere de la cursuri am crezut ca ma ia cu lesin, dar gandindu-ma eu mai bine, mi-am dat seama ca de fapt imi sunt doar foarte grele pleoapele si as putea foarte bine adormi in mers la -10 grade Celsius. Seara am facut putina temperatura, iar dr. P mi-a dat sa iau un paracetamol (ceea ce m-a speriat, Alien are creierul in formare, daca il scurtcircuitez), dupa o ora scazuse la 36,8. Ma intreb insa sincer ce naiba o sa fac in zilele in care am (consecutiv) multe ore - de exemplu martea urmatoare, cand am ore pana la 9 seara, urmate de orele din dimineata de miercuri. Daca o sa cad sau o sa adorm de-ampicioarelea, sprijinita in whiteboard marker? Plus ca marti mergem si in prima vizita oficiala la dr. B (care, insa, n-are din cate stiu eu ecograf la fata locului, ceea ce inseamna ca imi prelungeste inca un pic agonia).

joi, 3 februarie 2011

Cold turkey

Unul din avantajele aparitiei celor 2 liniute rosii a fost ca n-am mai putut savura o ultima tigara stiind ca-i ultima. Am fumat la un moment dat, inainte sa fac pipi pe bat, dupa care n-am mai fumat. Deloc. De la un pachet - un pachet si jumatate pe zi, la nimic. Teoretic aveam de gand sa ma las oricum de fumat. Teoretic. Practic, acum am niste draci si niste simptome oribile si niste pofte, de daca n-as fi femeie serioasa cu copil pe drum, as rade un pachet intreg intr-o ora. Cel mai greu imi este in situatiile in care imi aprindeam obligatoriu o tigara: dimineata, pe burta goala, la toaleta, dupa masa, in pauza de la ore, in timp ce ma joc pe calculator. Ei zic sa eviti situatiile care te puneau fata in fata cu fumatul, or eu nu pot sa renunt nici la mersul la WC si nici la trezitul de dimineata. El e de treaba si, desi si el fuma ca un horn, se abtine in jurul meu, sau pufaie in baie o jumatate de tigare dupa care aeriseste, dar tot miroase, mirosul ala oribil de mahorca, dulce mahorca.
Oricum, n-am de ales, asa ca sper doar ca maine sa fie mai bine...

miercuri, 2 februarie 2011

Dr. P

Azi am fost la medicul de familie, ma programasem inca de pe vremea in care nu stiam de cele 2 linii, aveam o jena in dreapta, sub coaste, se vede ca e colecistul, dar nimic grav si oricum n-am voie de pe acum sa iau nimic. Parea realmente emotionat dr. P., mi-a fost pediatru si m-a crescut intreaga pana acum. De abia martea urmatoare ma duc la ginecolog, dr. B., tot fost coleg de-al tatei, prieten de familie si nas de botez, din generatia veche, bine totusi ca am mai prins-o, nu am prea mare incredere in generatia tanara de medici.
Am niste crampe dubioase in zona uterului si ovarelor, cu totul diferite de cele de la ciclu, dr. P. spune ca asta-i uterul care creste. De la marimea unei nuci, acum ar trebui sa fie cam cat o mandarina. In plus, am o usoara greata permanenta, imi trebuie insa mancare ca sa suplinesc tigarile pe care le-am aruncat in momentul in care am citit rezultatul de pe testul de sarcina. Pe mama, cica, sa n-o anunt decat dupa ce confirma dr. B. Ce-i drept, sunt cam indoita de felul in care o sa reactioneze. N. va fi sigur foarte fericita, la fel si V., desi ea deja e "testata". Cat despre bunici - ei o sa se topeasca... Sper doar sa nu-i loveasca pe nici unii damblaua.

marți, 1 februarie 2011

Linie dubla continua

Asta e, tine-te bine:
A doua linie e mai palida, dar indubitabil acolo. Panica, pentru ca asa m-am antrenat ani de-a randul, cand a doua liniuta NU era deloc dorita. Acum, casatorita de un an si jumatate, trecuta cu putin peste pragul celor 30 de ani, nu mai am de ce sa ma panichez. Problema este, pe de alta parte, ca habar n-am cum sa reactionez. Cum nu m-am entuziasmat niciodata de nasterile din jurul meu, know-how-ul este limitat, si cum nu vreau sa anunt inca pe nimeni, nici n-am pe cine intreba.
WHAT NOW?
L-am sunat pe ginecologul meu (de altfel si ruda indepartata si cea care a adus-o pe lume pe sora mea) si mi-a zis sa ma duc martea viitoare la el. Dar ce ma fac o saptamana?