Cu cat citesc mai mult, cu atat mi se pare mai mult ca dublul test e o tampenie. Aflu ca niste valori de exemplu de 1/250 inseamna sanse crescute pentru orori de neinchipuit pentru copil. Dar traduce, de fapt, cineva, ce inseamna 1/250?
0,004%!!! Pai da-o-n aia masii, sunt sanse mai mari sa-mi pice o jardiniera cu flori de la un balcon in drum spre scoala in cap si sa ma lase lata pe trotuar. In schimb tu, medic responsabil, innebunesti o biata femeie care si asa e cu hormonii in batista, cu amenintarea unor riscuri statistice infinitezimale, dar nici nu garantezi ca, in cazul in care ai declarat pacientii in afara riscului, nu se poate naste un copil cu probleme. Atunci de ce il mai facem? Chiar nu inteleg. Obstetrica, in conditiile astea, pare cea mai tare afacere dupa politica si serviciile funerare. Inteleg utilitatea ecografiilor, si chiar sunt pentru efectuarea a cat mai multe ca sa nu te trezesti cu surprize, dar de aici si pana la imi baga strambe pentru restul de 6 luni din sarcina (mai ales unei paranoice ca mine, desi bag mana in foc ca mai toate femeile in situatia asta se comporta similar) mi se pare absolut strigator la cer. Oricum, ce poti face daca rezultatele sunt dubioase? Amniocenteza. Cu riscurile (de data asta real medicale, nu statistice) aferente. Dar aia nu se intampla decat dupa saptamana a 16-a, cand deja vorbesti despre ditai copilul, iar daca rezultatele negative se confirma, ce faci? Cat de etic este "avortul terapeutic". Terapeutic pentru cine? Doamne fereste...
Drept pentru care, in concluzie, I will not freak myself out pana cand nu voi avea rezultate. Daca ecografia e dubioasa (ceea ce nu cred sa fie, piticul era cat se poate de in parametri acum 2 saptamani, ba chiar usor supradotat :) ) atunci ma ingrijorez. N-am avut pe nici una dintre liniile genealogice copii cu probleme, nimeni nu s-a nascut cu 3 maini si 2 pute, avem cu totii cate 4 rinichi and that makes us cool, not unfit, deci fuck off cu testele voastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu